Sub-ocuparea, noul șomaj. Efectele sunt similare cu cele ale șomajului. Ce ne facem cu „descurajații"?

​Doamna Ionescu a lucrat la o pensiune ca bucătăreasă din zona Ialomița. Din păcate pentru ea, afacerea nu a mers, iar în vara trecuta pensiunea a fost închisă. De atunci, doamna Ionescu își caută de lucru, dar ceea ce i se oferă nu este la nivelul așteptărilor. Fie i se oferă un post de îngrijitoare la un cămin pentru seniori, fie, dacă vrea să-și mențină specializarea de bucătăreasă, poate lucra la 30 de km de casă, dar cu jumătate de normă și deci cu o jumătate de salariu. Doamna Ionescu este unul din cei circa 100.000 de romani care făceau parte în 2023 din categoria „subocupaților”- oameni care ar fi disponibili să lucreze mai mult.

Cei aproape 100.000 de oameni doreau şi erau disponibili să lucreze mai multe ore decât în prezent, transmite Institutul Național de Statistică, fiind considerate persoane subocupate. Această categorie de persoane a reprezentat 35,6% din numărul total al persoanelor care lucrau cu program de lucru parţial. Subocuparea este noul șomaj, după cum scriu și economiștii Bloomberg.

Problema esențială la noi, este că numărul de locuri de muncă generate de economie – mai ales cele bine plătite și cu perspective de carieră – sunt reduse. Potrivit unor specialiști pe piața muncii, numărul absolvenților români având studii superioare crește foarte mult, în timp ce numărul de locuri de muncă care solicită studii superioare nu crește atât de mult. Cu alte cuvinte apare un decalaj foarte puternic între ceea ce oferă economia reală și ceea ce vin să ofere generațiile care intră pe piață muncii și care au calificări tot mai înalte.

Pe langa „subocupați”, Statistica mai spune că avem peste 200.000 de oameni – forța de muncă potențială adițională

Din totalul persoanelor subocupate, peste jumătate au mai puțin de 44 de ani.

Persoanele subocupate nu sunt însă doar cele aflate în situația doamnei Ionescu. Subocupat este și Sergiu, un inginer angajat full-time, dar într-un call-center de exemplu. Adica mult sub calificarea pe care acesta o are.

Schimbările tehnologice duc și ele la o creștere a subocupării. Ca sa dau un exemplu banal și la îndemână, instalarea de bancomate bancare au înlocuit unele casierii care deserveau clienții.

Un alt motiv îl reprezinta școala românească. Aflată într-un recul nedorit, Educația generează cohorte de tineri pregătiți pentru cu totul alte specializări decât cele cerute de nevoile angajatorilor. Prin urmare, mulți absolvenți de facultate ajung să se mulțumească cu joburi mult sub calificarea lor- agenți de vanzari, merchandiseri sau șoferi.

Potrivit Statisticii, din cele 200.000 de români care formează forța de muncă potențială adițională, circa 195.000 de persoane erau disponibile să înceapă lucrul, dar nu căutau un loc de muncă, iar circa 7.00 de oameni căutau un loc de muncă, dar nu erau disponibile să înceapă lucrul.

Forţa de muncă potenţială adiţională reprezintă suma a două categorii de persoane: „persoane inactive care caută un loc de muncă, dar nu sunt disponibile să înceapă lucrul” şi „persoane inactive care nu caută un loc de muncă, dar sunt disponibile să înceapă lucrul”.

Efectele subocupării sunt similare cu cele ale șomajului

În primul rând, ambele (si subocuparea si somajul) provoacă niveluri mai ridicate ale sărăciei. Fără venituri adecvate, familiile nu mai consumă atât de mult. Asta reduce cererea consumatorilor, încetinind creșterea afacerilor. Ca rezultat, la nivel agregat, produsul intern brut este mai mic, la fel ca și rata de creștere a locurilor de muncă. Este o spirală vicioasă și descendentă.

În cazul în care sub-ocuparea continuă, lucrătorii își pierd capacitatea de a-și actualiza abilitățile si devine tot mai plauzibil faptul că le va fi tot mai greu sa se întoarcă pe jobul inițial, corespunzător calificării. Alții își reduc stilul de viață și acceptă sub-ocuparea pe termen lung. Asa se formeaza șomajul structural.

Ce ne facem cu „descurajatii”?

Între persoanele inactive se contureaza segmentul populatiei descurajate. Sunt circa 150.000 (în toamna anului trecut). Descurajații sunt oamenii care au declarat ca in ultimele 4 saptamani (inclusiv saptamana de referinta) au cautat un loc de munca folosind metode pasive sau ca nu cauta un loc de munca din urmatoarele motive: au crezut ca nu exista locuri libere sau nu au stiut unde sa caute; nu se simt pregatite profesional; cred ca nu vor gasi de lucru din cauza varstei; au cautat altadata si nu au gasit.

Dintre „descurajați”, cei mai mulți au între 35-49 de ani, urmați de cei cu vârsta de 50+ (ambele însumează două treimi din totalul descurajaților).