Subiectiv despre presa romaneasca si web 2.0

Site-urile ziarelor romanesti, ale televiziunilor si, in general, majoritatea site-urilor institutiilor de presa, au marea problema ca se lauda a se inscrie in trendul web 2.0, dar n-au nimic in comun cu ideea de web 2.0 in sine, scrie Alex Mihaileanu pe blogul sau. Daca lasi cititorii sa comenteze, asta nu inseamna ca deja te-ai inscris in trend, continua Subiectiv intr-un articol post-conferinta RoNewMedia.

Intelese si neintelese

Problema presei romanesti este ca se teme de online. Desi toata lumea spune ca n-are de ce, incepind cu cei care deruleaza afaceri in online cu site-uri de stiri, continuind cu specialistii din pietele internationale, romanii continua sa nu bage in seama nici un sfat si sa ramina suficient de incuiati.

Personal, imi scapa logica lipsei de incredere in online. Pe de o parte, pot sa inteleg ca piata romaneasca e inca mica, pot intelege ca e destul de cheala cind vine vorba de venituri (sa ne uitam doar la cifre), pot intelege orgoliile nemasurate (sa ne uitam doar la majoritatea sefilor de regii si la declaratiile lor). Pe de alta parte, nu reusesc sa pricep de ce, odata ce te lauzi ca vrei sa revolutionezi presa online, nu misti nimic.

Circuitul stirii in natura 2.0

Asa cum spunea unul dintre participantii la RoNewMedia, circuitul stirii in “natura 2.0″, in alta parte decit in Romania, in cadrul unui trust de presa, este urmatorul: 1. departamentul online – 2. radio/tv – 3. print. Fireste, si mobil acolo unde exista asa ceva.

Web 2.0-ul presei romanesti este acelasi ca acum zece ani, cind eu deschideam pentru prima oara o fereastra de IE, cu singura diferenta ca, pe linga copy/paste-urile din ziar, acum se face copy/paste si la stirile de pe agentii, la citeva minute dupa ce au fost publicate.

Cele trei frici: de schimbare, de munca, de furt

Probabil ca cea mai mare frica este cea de schimbare. Asa cum spunea unul dintre speakerii de la RoNewMedia, toti au impresia ca new media trebuie sa aiba aceleasi reguli precum media traditionala, iar daca nu incearca implementarea normelor traditionale, nu vor mai simti ca detin controlul. Problema sta tocmai aici: omul a spus – si nu stiu daca a bagat vreo careva la cap – ca new media are propriile reguli, iar daca incerci sa le impui pe cele vechi, nu ai decit de pierdut.

1. SCHIMBAREA. Daca media traditionala este cea care detine controlul deplin asupra ceea ce ii ofera cititorului, cind vine vorba de new media, ei bine, cititorul este cel care detine controlul asupra mediei. El hotaraste ce vrea sa citeasca, intra pe site si vede o singura stire, dupa care inchide fereastra sau tab-ul browserului. Pentru utilizator, continutul e gratuit si nu va vrea niciodata sa plateasca. Intotdeauna va putea sa citeasca aceeasi stire pe alt site, fara dea un leu.

2. MUNCA. Revenind la ideea fricilor, trebuie sa trecem la cea de-a doua si sa luam in calcul frica de munca a jurnalistilor. Cel putin in Romania, cine a trecut macar o singura data printr-o redactie, stie la ce ma refer. E mai comod pentru jurnalist sa-si scrie stirea si sa astepte sa treaca prin corectura, apoi prin DTP, timp in care mai sta de vorba cu amicii pe messenger sau joaca Solitaire, numa-numa’ ar pleca ziarul in tipar mai repede, sa plece si el acasa, decit sa munceasca mai mult.

Ca stirea sa intre intii pe site si apoi sa fie dezvoltata pornind de la eventualele adaugiri ale cititorilor, ei bine, asta inseamna ca jumatate din programul lui de opt ore (din care patru de munca, mai ales ca prea putini mai fac teren in presa centrala, cind e mai comod sa trimiti intrebarile pe mail) sa se transforme in muncit. Ca daca tot a reusit sa dea o stire, de ce sa-si mai bata capul sa mai scoata si altele? Norma zilnica a fost indeplinita!

3. FURTUL. Nu in ultimul rind, daca tot am vorbit despre palmasi, sa vorbim si despre sefi. Aici apare frica de furt. Daca un ziar publica pe site o exclusivitate la ora 12, incepind cu seful de departament, continuind cu editorii, redactorul-sef (adjunct sau plin, nu conteaza, toti laolalta) si pina la publisher, toti se tem nu care cumva subiectul sa fie preluat de concurenta si dezvoltat mai bine.

Citeste mai mult si comenteaza peblogul Subiectiv