Sunt una dintre ele
Îmi amintesc cu câtă compasiune le priveam în trecut pe toate mamele singure. Mi se păreau atât de neajutorate, încât mă mistuia un sentiment puternic de milă, care-mi rupea sufletul. Îmi imaginam cât de greu poate să fie, atât pentru ele, cât și pentru copiii lor. Îmi imaginam cum fiecare zi pentru ele e un chin. Îmi imaginam câtă suferință e în sufletul unul copil care nu-și vede părinții împreună aproape niciodată, un copil care e purtat de la unul la altul, ca și când ar fi o monedă de schimb.
ARHIVĂ COMENTARII
INTERVIURILE HotNews.ro