Sari direct la conținut

Supraomul

STOICA & Asociatii
Veronica Dobozi, Foto: STOICA & Asociatii
Veronica Dobozi, Foto: STOICA & Asociatii

O știre mi-a atras atenția zilele trecute: un pacient uman, care avea nevoie de transplant de cord, a fost salvat cu ajutorul unei inimi luate de la un porc modificat genetic (1). Această operațiune se numește xenotransplant.

Xenotransplantul reprezintă orice procedură care implică transplantul, implantarea sau perfuzarea într-un primitor uman de celule vii, țesuturi sau organe dintre-o sursă neumana sau de fluide ale corpului uman celule, țesuturi sau organe care au avut contact ex vivo cu celule animale, țesuturi sau organe vii neumane.

Dezvoltarea xenotransplantului este, în parte, determinată de faptul că cererea de organe umane pentru transplantul clinic depășește cu mult oferta. În măsura în care hibridizarea cu animale sau plante va fi încurajată și va conduce la reușite, principalul său scop va fi, fără îndoială, furnizarea de material pentru transplantul personalizat. Asta înseamnă că hibridul va fi realizat cu ajutorul materialului genetic al unui individ anume, care astfel va beneficia de organele țesuturile sau celulele compatibile prelevate de la hibrid. Acest lucru va implica sau nu moartea hibridului, în funcție de natura transplantului. Încercările de hibridizare sunt destul de vechi. Ele au început aproximativ în paralel cu reușita clonării primului mamifer, celebra oaie Dolly. Nivelul la care s-a ajuns acum, chiar dacă este ținut departe de ochii publicului, este unul extrem de avansat.

Nu voi obosi niciodată să subliniez importanța adoptării unei definiții a ființei umane la nivel internațional, iar genul de știre de mai sus nu face decât să întărească această poziție. Necesitatea definiției ființei umane se impunea încă de la momentul descoperirii tehnicii clonării, dar a fost evitată la nivel internațional din cauza neînțelegerilor dintre state, deoarece numeroase state, în special dezvoltate, aveau interesul de a putea continua în liniște cercetările, departe de ochii curioșilor, din motive comerciale evidente.

Desigur, se vor naște o mulțime de întrebări. Cât de “mult” material uman este în porcul modificat genetic, pentru ca inima lui să poată fi transplantată unui om? Este sau nu infracțiune uciderea lui prin transplantul de cord? Dacă porcul modificat genetic nu este om, atunci omul care a primit inima de porc are aceleași drepturi ca toți ceilalți oameni? Dar un alt om, care în viitor va primi mai multe organe de la un animal va mai fi om? Ce procent din organele noastre ne definește ca fiind oameni ? De fapt, ce anume din noi este esența ființei umane (juridic vorbind)? Și așa mai departe.

Odată bulgărele pornit pe panta alunecoasă a lipsei de etică totul este posibil. Iar știința nu se oprește niciodată în zidul eticii, experiența istoriei ne este martoră. Rezultatele științei, oricât de lipsite de etică, nu pot fi luate înapoi și nici nu sunt aruncate la gunoi de următoarea generație de cercetători.

Supraomul modificat genetic, cu piese de schimb potrivite, poate inclusiv din ființe umane clonate, este doar o chestiune de timp. Aș estima nu mai mult de 10 ani.

Note:

(1) How a pig heart was transplanted into a human for the first time. Read more: https://www.newscientist.com/article/2304167-how-a-pig-heart-was-transplanted-into-a-human-for-the-first- time/#ixzz7HkP4GR00

Un articol semnat de Veronica Dobozi (vdobozi@stoica-asociatii.ro), Partner, STOICA & Asociaţii.

ARHIVĂ COMENTARII