Sylvie Vartan: „M-am temut sa ma intorc in Europa de Est”
Multi ar mai putea inca sa fredoneze hituri de demult, ca „Irresistiblement” sau „Est-ce que tu le sais?”, piesele cu care “liceana twistului” de altadata, Sylvie Vartan, si-a castigat renumele international si dragostea lumii in “epoca de aur” a muzicii, anii ‘60.
Pentru altii, „La plus belle pour aller danser” este doar refrenul vechi din cutiuta cu amintiri a bunicilor, iar inventiile sic cu care diva stabilea prin ‘65 standardele internationale de frumusete, incepand cu rochiile scurte asortate cu ciorapi mati sau bretonul retezat, sunt doar istorii insolite din trecut.
Sylvie, rasfatata revistelor de moda din anii ’60, frumoasa care avea sa-l seduca pe “Elvis-ul” francezilor, Johnny Hallyday, (cu care avea sa formeze aproape 15 ani “Cuplul de Aur” al Frantei), a vizitat pentru prima oara Romania, la invitatia Andreei Marin, care a avut-o oaspete la Surprize.
La 63 de ani, in pantaloni sport si luptandu-se cu frigul care a sacait Bucurestiul la sfarsit de saptamana, Sylvie Vartan a sperat sa poata intelege mai bine Romania, o tara despre care stie multe, din copilaria petrecuta in Bulgaria natala.
Desi aveti origini balcanice, ati calatorit rar in Europa de Est…
Ocaziile au fost rare… in Romania sunt acum pentru prima oara. Gandurile mele, cand calatoresc in partea aceasta a Europei, se leaga deocamdata mai mult de trecut.
Nu sunt cu adevarat interesata de politica, insa caderea comunismului a avut o importanta uriasa pentru mine, o semnificatie la fel de mare cat si pentru lume.
Am fost fericita in momentul in care a cazut cortina de fier, mai ales pentru ca asta imi dadea speranta ca intr-o buna zi ma voi putea intoarce in tara mea natala, Bulgaria.
Nu am acceptat sa merg in Bulgaria pe timpul regimului comunist, desi am primit nenumarate invitattii. |n primul rand nu doream sa imi asociez imaginea cu nimic din ce se intampla acolo, nu doream sa le justific existenta.
Apoi, nu mai voiam sa am contact cu acele realitati inspaimantatoare de care ma despartisem, speram eu definitiv, in 1955.
Am parasit Bulgaria la sapte ani si mi-am spus ca nu ma voi intoarce niciodata atata vreme cat la putere va fi regimul comunist.
Prima intalnire cu estul eliberat?
Era imediat dupa revolutiile din est, in 1990, cand am cantat in la Palatul Congresului din Sofia, in fata unui public de aproximativ patru mii de oameni. Amintirile mele legate de Bulgaria erau inca foarte puternice, ranile erau vii, nu reusisem sa uit nimic din ce se intamplase.
Erau amintiri contrastante: pe de-o parte imaginea parintlor mei si a familiei, cu totii foarte uniti, pe de alta parte amintirile terorii si ale groazei unui regim marsav.
INTERVIURILE HotNews.ro