Tara nimanui (de Cristian Pirvulescu)

Spre fericirea unor politicieni prea putin sensibili la alte argumente, economia pare sa creasca precum in poveste, dar, intre timp, putini mai au timp sa observe ca, urmare a fenomenului economic hiperbolizat, Romania, atunci cand nu se mladiaza in ritmul deviant al manelelor, se volatilizeaza de-a dreptul.

Prea putin pregatita sa reziste unui capitalism primitiv si vulgarizat cu sistem de popularizatori care au trecut cu dezinvoltura de la propaganda socialismului stiintific la exultarea virtutilor economiei private – tot asa cum si-au schimbat Daciile 1300 pe limuzine ostentativ de scumpe si apartamentele pe vile –, Romania face impresia unei comunitati in deriva.

Cand, fara sa se mai opreasca asupra resorturilor ascunse ale economiei de piata si, mai ales, asupra rolului si functiei sociale a burgheziei, a responsabilitatii morale, sociale si politice ce revine celor ce au mostenit sau au facut avere, vulgarizatorii de azi si-au probat iresponsabilitatea copiind comportamentul vedetelor de duzina. Sa ne miram? Poate doar demagogic si telegenic, caci de la o tara fara parlament veritabil – pentru ca a preferat autenticitatii politice un surogat postcomunist, fara un stat –, pentru ca in loc sa reconstruiasca spatiul public distrus de totalitarism l-a privatizat in favoarea profitorilor tranzitiei, fara o elita – pentru ca, refuzand sistematic elitismul, a promovat cu ostentatie prostul gust, de la o tara in care cu osardie se cadelniteaza si din cand in cand se mai organizeaza cate un referendum nu ne puteam astepta la mai mult.

Situatia nu e noua, de cel putin un secol unii se tot lamenteaza in fata asaltului modernitatii. Asa ca, ciclic, cate un salvator al neamului s-a mai ratacit printre romani profitand de revolta lor mocnita, dar buna sa credinta, daca a existat, s-a evaporat sub arsita vremurilor. Dar dupa 1990 nu modernitatea, ci mitocania si vulgaritatea au cucerit prima scena.

Vei spune, poate, cititorule: „Din fericire, suntem in Uniunea Europeana!”. Dar in UE se afla aceasta tara in care jeep-urile calca turistii care indraznesc sa faca plaja. In aceasta tara spatiul privat a invadat cu grosolania imbogatitilor tranzitiei spatiul public pana intr-acolo incat cetatenia nu mai are vreun inteles. Caci cum altfel putem explica faptul ca politia rutiera constata ca nu are competente pentru a interveni decat pe drumul public, nu si pe plaja. Sub presiunea obsedanta, promovata cu violenta de mass-media, a imbogatirii ca simbol al reusitei sociale, unde altundeva am fi putut ajunge?

Cand unii jurnalisti – formatori de opinie si de caractere – se poarta ca niste staruri hollywoodiene carora li se permite orice, cand asa-zisele modele sociale promovate de mass-media cu o perseverenta demna de o cauza mai buna sunt precum Gigi Becali, ne mai miram ca vechea morala – cu tot cu icoanele sale pe peretii scolilor – nu mai are nici o eficienta?

Dar legea imitatiei functioneaza, mai ales acolo unde spiritul critic a fost extirpat. Iar in mass-media autohtone, care obisnuiesc sa dea vina doar pe clasa politica pentru nereusitele societatii romanesti, nu pare sa se resimta nici o responsabilitate. Din contra, cu o oroare abia strunita, judeca superior starea de fapt. Dar uita ca au contribuit la aparitia acestor monstri care populeaza astazi intreaga tara. Caci o tara apartine celor ce o locuiesc, iar atunci cand acestia tac – de frica sau din neputinta –, tara devine a nimanui si oricine se poate instapani acolo.

Romania Libera