Skip to content
Nou-născut la maternitate. Foto: Shutterstock
The cost of money

Taxa pe burlăcie: cea mai veche politică nouă din istoria declinului demografic. Care nu funcționează

Dan Popa
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Când natalitatea scade, statele nu inventează soluții noi ci reciclează idei vechi: taxa pe celibat. Augustus a încercat-o acum două milenii, sovieticii au aplicat-o până în 1990- 1992, iar un stat american a legiferat-o în plin secol XIX. Rezultatul, de fiecare dată, a fost cam același.

Roma penaliza celibatul și lipsa copiilor, care afecta capacitatea statului de a-și menține armata

În anumite perioade, mai ales sub Augustus, Imperiul Roman a adoptat măsuri care penalizau celibatul și lipsa copiilor, considerând că acestea afectează capacitatea statului de a-și menține populația, armata și elitele conducătoare.

Cele mai cunoscute sunt Lex Julia de maritandis ordinibus (18 î.Hr.) și Lex Papia Poppaea (9 d.Hr.)

Aceste legi urmăreau să încurajeze căsătoria și natalitatea, în special în rândul cetățenilor înstăriți și al clasei senatoriale.

Printre sancțiuni se numărau:

  • Persoanele necăsătorite (caelibes) pierdeau anumite drepturi de moștenire.
  • Cei căsătoriți, dar fără copii, puteau primi doar o parte din moștenirile lăsate prin testament.
  • Exista presiune socială și juridică asupra bărbaților și femeilor de vârstă reproductivă să se căsătorească într-un anumit interval după divorț sau văduvie.

În schimb, statul acorda și beneficii celor cu copii: prioritate la ocuparea unor funcții publice, avantaje juridice și fiscale, iar pentru femei existau drepturi sporite dacă aveau un anumit număr de copii (ius trium liberorum).

Motivul era în mare măsură demografic și politic. Augustus considera că aristocrația romană se reproduce insuficient, în timp ce războaiele civile din secolul I î.Hr. decimaseră populația. El vedea familia numeroasă ca fiind o datorie civică față de stat.

Jurnalistul Dan Popa trimite în fiecare joi dimineață newsletterul „EconoMix”. Dacă te interesează finanțele personale și vrei să primești recomandări economice, te poți abona aici:

Interesant este că aceste măsuri au avut rezultate limitate. Sursele antice, inclusiv istoricul Tacitus, sugerează că romanii au găsit numeroase modalități de a ocoli legile, iar natalitatea nu a crescut spectaculos.

Din acest motiv, unii istorici consideră că legile lui Augustus reprezintă unul dintre primele exemple de „politică pronatalistă” la scară statală, comparabilă ca intenție (nu ca metode) cu politicile demografice moderne ale unor state preocupate de îmbătrânirea populației.

URSS a instituit și ea „taxa pe celibat”- 6% din salariu

Uniunea Sovietică a avut într-adevăr o formă de „taxă pe celibat”, una dintre cele mai cunoscute politici pronataliste ale secolului XX.

În noiembrie 1941, la scurt timp după invazia germană, autoritățile sovietice au introdus un impozit special pentru bărbații fără copii cu vârste între aproximativ 20 și 50 de ani și pentru femeile fără copii, în anumite categorii de vârstă și situații familiale.

Impozitul era cunoscut popular drept „nalog na bezdetnost” („taxa pe lipsa copiilor”) și reprezenta, de regulă, circa 6% din salariu pentru persoanele vizate.

După cel de-Al Doilea Război Mondial, măsura a căpătat o importanță și mai mare. URSS pierduse zeci de milioane de oameni, iar conducerea considera refacerea populației o prioritate strategică. Taxa a fost menținută împreună cu alte măsuri: alocații pentru familiile numeroase; distincții precum titlul de Mama Eroină; medalii pentru maternitate; facilități pentru familiile cu mulți copii.

Totuși, este importantă o nuanță: scopul nu era doar combaterea celibatului. Taxa îi viza și pe cei căsătoriți care nu aveau copii. Obiectivul principal era creșterea numărului de nașteri, nu neapărat încurajarea căsătoriei în sine.

Majoritatea istoricilor și demografilor consideră că efectul direct asupra fertilității a fost modest, iar impactul economic și psihologic a fost negativ.

Taxa a supraviețuit mult timp regimului stalinist. Ea a fost modificată de mai multe ori și a rămas în vigoare până aproape de sfârșitul URSS, fiind eliminată treptat între 1990 și 1992.

Este interesant că există o paralelă istorică: atât Roma lui Augustus, cât și Uniunea Sovietică au ajuns la concluzia că declinul demografic este o problemă de securitate a statului și au folosit instrumente fiscale pentru a penaliza lipsa copiilor. În ambele cazuri, însă, dovezile sugerează că astfel de măsuri au avut efecte mai degrabă limitate asupra natalității pe termen lung.

SUA: un dolar pe an pentru fiecare „bărbat alb, celibatar, liber, cu vârsta peste 21 de ani și sub 50 de ani”

Într-un stat tânăr din Statele Unite, autoritățile publice adoptă o lege care pare de neconceput astăzi, dar era considerată complet rezonabilă la vremea respectivă. Statul Missouri instituie o taxă pe… celibat.

Taxa a fost instituită în 1820: un dolar pe an pentru fiecare „bărbat alb, celibatar, liber, cu vârsta peste 21 de ani și sub 50 de ani”.

Legea a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1821. Și odată cu ea, a transmis un mesaj clar: viața privată nu chiar privată. Cel puțin nu atunci când statul consideră că viitorul său este în joc.

Pe atunci, Missouri tocmai se alăturase Uniunii. America se extindea spre vest, construind noi comunități, având nevoie de fermieri, muncitori, familii, copii. Familia nu era doar o instituție socială; era o unitate economică, o bază de impozitare, un mecanism de reproducere a societății. În acest context, burlacul părea suspect: mai puțin stabil, mai puțin productiv, mai puțin „legat” de loc.

Taxa americană pentru celibat nu este destinată să umple vistieria publică. Suma este mică, dar nu neglijabilă pentru un muncitor sau un fermier de la începutul secolului al XIX-lea.

Greutatea sa reală este morală și politică. Este un mecanism disciplinar, o modalitate de a declara care model de viață este considerat „dezirabil” și care este „deviant”.

Însăși formularea legii dezvăluie multe despre societatea vremii. Taxa se aplica doar bărbaților, doar albilor și doar cetățenilor liberi.