Telecomanda fara baterii: Daca prostia ar fi o culoare inchisa, Dan ar fi Negru
Cand eram eu mic, Dan Negru era la TVR si facea o emisiune la biroul ala galben si urat pe care cred ca-l mai are TVR-ul si-acum. Mi se parea un tip inteligent. Va dati seama, deci, cat de idiot eram cand eram mic.
Dan Negru in trecutu-i glorios
Acum, Dan Negru e la Antena 1 si face o emisiune cu prosti. O face de ani de zile, nu cred ca mai stie nici el de cati.
Ma rog, emisiunea s-a numit altfel de-a lungul timpului, unii mai atenti la detalii ar zice chiar ca ar fi vorba de emisiuni diferite. Vrajeala. E tot aia, va zic eu. Personajele? Niste concurenti al caror nivel de inteligenta ma face sa am mari indoieli in privinta faptului ca se pot hrani singuri si un public putin mai destept, dar foarte putin, cam cu o unitate mai destept, exact cat trebuie ca sa-si dea seama ca aia care concureaza sunt mai prosti decat ei, spectatorii, si sa rada.
Scopul? Sa para cu totii chiar si mai retardati decat sunt de fapt ca sa-i distreze, chipurile, pe telespectatori. Acum, sa nu ma intelegeti gresit. Prostia e o sursa nesfirsita de umor. In topul celor mai placute activitati umane, as pune „sa razi de un prost” acolo sus, in liga campionilor, alaturi de „sa faci sex Angelina Jolie” si imbatabilul „sa bei bere in timp ce faci sex cu Angelina Jolie”.
Dar prostia e amuzanta pana la un anumit nivel (inferior). Sub acest nivel, devine, in prima faza, suspecta. Se numeste faza „ba-e-ceva-la-mijloc-astia-nu-pot-fi-atat-de-prosti”. A doua faza survine la maxim 10 minute dupa prima si e faza tragica, numita „ce-tragic-chiar-sunt”. Intre totii prostii din studio, Dan Negru se simte ca pestele in oceanul planetar. El joaca rolul prostului superior, zeflemist, din emisune, cel cu doua unitati mai destept decat concurentii si, logic, cu una decat publicul.
Dan Negru acum
Negru are acum o emisiune noua care-i tot aia (de fapt), deci nu conteaza cum se numeste. E un fel de test de cultura generala cu intrebari cam de 27 de ori mai usoare ca la „Te crezi mai destept” in care concureaza niste gagici blonde cu un tip, uneori doi (daca sunt gemeni, cum s-a intamplat in seara asta). Ma rog, un fel de copie a emisiunii lui Iantu, doar ca fraierii aia trebuie sa demonstreze ca sunt mai destepti decat niste blonde, nu decat niste copii de scoala primara.
Negru e acelasi, tipa ca un adolescent la pubertate crezand ca asta ar mai putea pacali pe cineva ca in emisiune se petrece ceva interesant si gesticuleaza larg, defect profesional, deh, ca oamenilor cu care lucreaza el de atatia ani le vine cam greu sa perceapa un mesaj venit doar pe cale orala, cu cuvinte. Dar haideti sa va povestesc o faza misto. Celor doi gemeni si blondelor li se pusese intrebarea „Cine a scris poezia Zdreanta?”, iar intre variante erau Arghezi si Labis.
Un geaman a spus Labis, dar celalalt dadea nemultumit din cap a dezacord, desi era clar ca habar n-avea. De altfel, a si recunoscut ca „nu stiu cine, da’ Labis sigur nu”. De inteles, Labis are doar doua volume de poezii si omul ii cunostea opera. In fine, ramane Labis, iar, cand vede ca se albastreste numele lui Arghezi, ala care zisese Labis intreaba cu un aer de zici ca era cel putin George Calinescu: „A scris Arghezi de caini, ma?!”.
La care celalalt, cu un (alt) aer de spuneai ca-i George Calinescu si Garabet Ibraileanu la un loc ii raspunde, sigur pe el: „Da ma, a scris… in tinerete”. Le doresc amandurora sa se simta maine la fel de tineri pe cat era Tudor Arghezi cand a scris „Zdreanta”.
INTERVIURILE HotNews.ro