„Teleenciclopedia”, la 42 de ani
Una dintre emisiunile celebre de la noi, devenita un adevarat brand de televiziune, a debutat pe 21 mai 1965 ca o solutie de compromis. Pe linga achizitiile de filme artistice, distribuitorii din acea vreme obligau TVR sa cumpere si documentare de 10-15 minute si a trebuit gasita o formula in care sa fie folosite si acestea.
Dumitru Udrescu si Adolf Oprescu, autorii emisiunii, s-au gindit la un format de magazin de cultura generala. Emisiunea, programata in fiecare simbata de la ora 20.00, pe un spatiu de o ora, a avut o buna primire in rindul publicului.
La inceput, sumarele erau concepute exclusiv din documentarele oferite „la pachet” cu filmele artistice. Dupa o perioada insa, au inceput sa fie cumparate filme special pentru ea – a fost momentul in care a fost cooptat Ioan Ionel pentru achizitii.
„Teleenciclopedia“ a rezistat in programul TVR si in momentele dificile din anii ’80, cind televiziunea transmitea zilnic numai doua ore de propaganda.
Desi erau difuzate in continuare documentarele care au consacrat emisiunea (lumea animalelor, inventii, istorie, arta si cultura etc.), „Teleenciclopedia“ nu a scapat de cenzura in acea vreme. Subiectele tabu erau, desigur, cele legate de religie, de regii Romaniei sau de viata din tarile capitaliste.
Raminind, totusi, o alternativa de normalitate in cadrul unui program tv pervertit, „Teleenciclopedia“ si-a consolidat in timp prestigiul. „Intr-o perioada de cumplite restrictii, aceasta emisiune a fost pentru telespectatori singura fereastra deschisa spre lume”, afirma Cornelia Radulescu, realizatoarea „Teleenciclopediei“.
Astazi, nu numai emisiunea in sine a devenit un brand, ci tot ce e legat de ea, de la melodia de generic luata dintr-un concert pentru pian al lui Nicolae Kirculescu pina la vocile comentatorilor Florian Pittis, Mariana Zaharescu sau Lucia Muresan (voci care sint percepute acum ca „tip Teleenciclopedia” si au fost preluate, cu aceasta conotatie, si de unele spoturi publicitare).
de Cezar Paul-Badescu