Televiziunea suedeza vede Romania ca fiind noul centru al culturii europene

Televiziunea suedeza SVT a difuzat pe 29 octombrie o editie intreaga despre Romania a emisiunii „Kobra” (unul dintre cele mai prestigioase programe culturale din tara). Reportajul, care dureaza 30 de minute, surprinde Romania de azi prin intermediul culturii, numind-o chiar „noul centru al culturii europene”.

Introducerea materialului cuprinde si momentul in care Cristian Mungiu a primit Palme d’Or-ul la Cannes. Prima personalitate invitata nu e insa

Cristian Mungiu, ci Cristi Puiu. „Nu cred ca eu am pornit un Nou Val. Eu nu cred in ideea de Nou Val in cinematografia romana. Mi-e teama ca e mai degraba vorba de o moda”, spune Cristi Puiu filmat in cadrul intim al locuintei sale.

Dupa ce spune ca nici nu era greu sa faci ceva nou in cinema cand tot ce se facuse pana atunci fusese prost (iar pe ecran apar scurte secvente din doua filme de Sergiu Nicolaescu, „Nea Marin miliardar” si „Accident”), cineastul vireaza spre zone mai largi. „Ma simt vinovat pentru ca atunci cand a cazut sistemul comunist aveam 22-23 de ani si nu eram interesat de politica.

(…) Sunt urme ale filosofiei comuniste in interiorul meu si al celor din generatia mea. Trebuie sa recunoastem ca avem aceste probleme. Altii nu vor sa si le asume. Pe vremea lui Ceausescu nimeni n-a reactionat impotriva lui, deci suntem toti la fel, nimeni nu e vinovat. Dar cu totii suntem vinovati.”

Urmatorul artist considerat reprezentativ pentru peisajul cultural de la noi este Loredana, prezentata ca „diva pop” si in acelasi timp ca „artista”. „Oh, my God, pentru mine comunismul a fost unul dintre cele mai rele momente din viata!”, spune ea, reportajul intercaland secvente din videoclipuri si de la filmarile, in chip de tiganca, pentru MediaPro.

Artista invoca si faptul ca nu e inteleasa de toti romanii, unii considerand-o prea indrazneata. Mai natural e Tamango, filmat la el acasa si cu caruta pe camp, in vreme ce din off ne povesteste despre mama sa care „ghicea-n sat”, despre tatal care „facea caldari” si de la care a mostenit talentul muzical.

„Eu nu sunt manelist”, spune Tamango, dupa ce realizatorul suedez Kristoffer Lundstr?m intrebase de manele intr-un magazin de muzica din Bucuresti. „Le tin mai jos, pentru ca se simt ofensati clientii”, a raspuns vanzatorul. Dupa interviul cu Cristian Stanciu de la Shukhar Collective, suedezii o iau spre Sibiu, unde se intalnesc intr-o cocheta librarie cu Mircea Cartarescu.

Acesta e dezamagit de faptul ca „multi dintre cei care au orchestrat revolutia din ’89 sunt inca la putere”, recunoaste ca decembrie ’89 ramane „cea mai mare obsesie a vietii noastre, chiar si dupa 11 septembrie”, e sceptic in privinta viitorului (desi am intrat in structurile europene si euro-atlantice, „inca facem lucrurile in felul nostru”), dar e oarecum multumit de conditia

artei. „Arta si-a gasit un drum spre un fel de responsabilitate sociala. Cred ca asta e cel mai important lucru care s-a intamplat si cu filmul, si cu literatura, si cu alte forme de arta.”

de Iulia Blaga

integral in Romania Libera