Teoria conspiratiei si alegerile locale (de Alina Mungiu-Pippidi)
La Bucuresti se pregateste o mare frauda electorala. PSD se preface ca are un candidat, pe Cristi Diaconescu, dar de fapt candidatul lor e Oprescu. Basescu l-a bagat pe Blaga in cursa ca sa-si rupa gatul. Toate aceste certitudini sunt proclamate dogmatic de diversi atotstiutori, impanate cu analize de doi bani si sondaje false, cu aerul ca explica totul pentru viata noastra.
Unii oameni fabrica teorii ale conspiratiei pentru ca alti oameni conspira, spunea cineva. Dar asta e fals. Exista oameni bine informati care se prind ca alti oameni conspira. Dar, cel mai adesea, exista oameni prost informati care presupun nu doar ca alti oameni conspira – asa e, unii o fac -, ci ca tot universul observabil se explica prin succesul unor conspiratii invariabil reusite si de neoprit, despre care nu stiu de fapt nimic. Numai acestia sunt teoreticienii conspiratiei. Functionarea intelectuala a unor asemenea persoane e cel putin dubioasa. Luati cazul lui Ion Cristoiu, care nu vede nici o problema in a sustine, pe de o parte, ca Basescu vrea ca Blaga sa esueze, stiut fiind conflictul intre aripa Lenuta si aripa Vasile, iar pe de alta in a demasca pe seful statului ca se amesteca in campania electorala din Bucuresti. In sprijinul cui? Ati ghicit, al aluia caruia vrea sa-i franga gatul.
Hai sa luam cazul doi, candidatul Sorin Oprescu, asa-zisul candidat al PSD. Teoria ca in spatele acestei candidaturi stau niste creiere geniale din PSD nu poate izvori decat de la niste creiere de-a dreptul pipernicite. Castiga PSD ceva din candidatura lui Oprescu? A dovedit cineva ceva? Pana acum, a castigat doar discreditare, ca partidul cel mai tembel si incapabil sa gaseasca un candidat si sa tina disciplina o data ce l-a gasit. Pe viitor s-ar mai putea alege si cu o secesiune de clasa intai, succes mare! Sau poate, cine stie, incurajat de succes, revine dl Iliescu si asta va stabiliza partidul in sfarsit la 18%, valoarea lui rurala in procente!
Ce conteaza, daca vor castiga Bucurestiul?, vor zice unii. Numai ca Bucurestiul nu e de castigat. De pe urma Bucurestiului nu te alegi cu nimic, daca nu dai bir cu fugitii rapid in alta pozitie. Enfin, gresesc, te alegi cu ceva bani din parcari neamenajate si borduri nenecesare, dar, in fond, nu asta e miza principala, care ramane politica
Bucurestiul e o partida pierduta, cum am scris cu luni in urma. Ca sa fie vreodata recuperat, Bucurestiul are nevoie de o larga intelegere politica asupra unor puncte fundamentale, constitutionale as spune, cum ar fi atributele cetateniei (la Berlin parcarea e permisa numai celor din sectorul respectiv, restul doar in parcari cu plata), limitele ei (tot Ilfovul suge servicii publice zilnic fara a plati nimic), o reasezare a puterilor intre sectoare si primarul general (ca sa nu se mai puna de doua ori borduri pe bulevardul care tine de PMB, in timp ce pe strazile laterale sectorul nu a mai astupat gropile de cinci ani), ca si intre Consiliu si Guvern (altfel o sa avem naveta spatiala inainte sa extindem metroul).
Ati auzit ceva despre asta? In afara candidatului absent, Liviu Negoita, care stie el de ce nu candideaza (de asta!), nimeni nici nu vrea sa ridice capacul de la cutia Pandorei si sa riste sa piarda votul oricarui mitocan care vrea sa continue sa-si puna masina blocand intrarea artistilor de la Ateneu. Ca atare, ca e vorba de autostrazi sau de submarine atomice, batem campii si campiile inconjuratoare (pline de gunoaie, pe care nici un candidat nu le-a observat, desi vanturile puternice ale incalzirii globale le tot imping mai aproape de noi). Bucurestiul de azi e „Move out”, nu „Move in!”. Nu poti decat sa-i compatimesti pe cei care nu pot castiga bani decat aici si au ajuns sa plateasca o casa in Bucuresti cat una la Florenta.
In sfarsit, ajung si la ultima teorie. Care e, destul de amuzant, cea mai plauzibila. Unii vor sa fure voturi! si? De ce n-ar face-o? Ce s-a intamplat celor care au furat data trecuta (in detrimentul celor care fura azi)? Nu numai ca am trimis televiziunea BBC (se intampla ca erau la mine in casa) dupa autobuzul de flotanti fugarit de devotatii observatori Pro Democratia in 2004, dar vazand ca nimeni nu face nimic, am depus si o plangere la Procuratura Generala contra unui numar de cetateni care votasera de doua ori si a altora care tiparisera falsuri, scrisa, desigur, de un colaborator al APADOR CH. Unde au fost membrii PD-L de azi cand chestiunea s-a ingropat intr-o comisie parlamentara in 2005? De ce nu am auzit urletele lor de protest, dar chiar nici un scancet, acolo? Dl general Ilie Botos, care a patronat senin fuga lui Hayssam si l-a umflat pe Dinu Patriciu la caderea noptii, creand serioase probleme de imagine campaniei anticoruptie, era prea ocupat cu asemenea ispravi ca sa investigheze vreo frauda electorala contra celor care il facusera procuror general. Nici azi nu am primit vreun raspuns la aceasta plangere.
Asa stand lucrurile, o avea dreptate PD-L ca e pe cale sa fie ingropat avertismentul ca o conspiratie va fura voturi la Bucuresti. Dar cui ii pasa? Asta e ca si cum producatorul ti-ar cere sa te uiti si la episodul 2 dintr-un serial politist, cand rezolvarea crimei din cel anterior a fost taiata ca sa se bage reclame. Hai sa fim seriosi. Orice oameni rezonabili maltratati in acest fel au schimbat de mult canalul.
La fel l-am schimbat si eu. Cu exceptia propunerii radicale a SAR „O Constitutie pentru Bucuresti” (www.sar.org.ro), pe care sper sa o discutam dupa alegeri (ca incercarile de a trezi atentia tuturor candidatilor inainte nu au prea functionat), alegerile astea pentru Bucuresti nu imi trezesc nici un interes. In restul tarii, din fericire, e cu totul altceva.
INTERVIURILE HotNews.ro