The Spinto Band – Moonwink: Ploaie de vara in septembrie

The Spinto Band – Moonwink

[Fierce Panda; Sep, 2008]

Eu m-am nascut si am copilarit in Bacau, unde acelasi lucru i s-a intamplat si lui George Bacovia cu o suta de ani inainte. Desigur ca orasul nu e chiar violet (majoritatea e gri, pentru ca Bacaul e un fel de Titan mai mare). Daca opresti pe cineva pe strada si il iei cu „trap-trap de potcoave?” sansele sunt ca el sa nu iti povesteasca de autobuzele bubuind. Totusi, cred ca traind in acel oras timp de 19 ani, am dobandit o inclinatie spre melancolie.

Iata de ce, in zilele astea cu vreme londoneza ma duce un gand spre locuintele de beton construite de Ceausescu in acel gol istoric. Trist. Nici camera mea nu reuseste sa ma faca sa tresar – e albastra. Dar ma enervez, sar din scaun, smulg asternutul de pe pat si il las sa straluceasca in toata gloria sa portocalie. Pentru un efect mai rapid, dau drumul la noul album Spinto Band, al carei sound imi transmite destul de vivid culoarea oranj, ca soarele, chit ca in titlu zice „moon”.

Este de parca imi intra circul in casa, cu tot cu clovnii cei atat de obositori. Cei sase membri ai trupei se distreaza „pe cinste” cantand si este contagios. Summer Grof incepe cu niste batai din palme care, din pacate, nu se repeta in restul piesei. Nici o problema, bat eu – palmele intre ele, palmele pe genunchi. Pe Needlepoint (dar, de fapt, cam tot albumul), vocalul Nick Krill pare ca se plimba prin parc intr-o dimineata de vara, dansand ca un betiv. Inainte de refren, atunci cand spune „everybody knows”, restul trupei il sustine ca si cand au scos repede capul de dupa un pom.

Pumpkins & Paisley este instantaneu catchy, folosind cel mai vechi truc – „la la la” – si un pian vesel care accentueaza fiecare silaba. E ok, intentia muzicii e sa fie distractiva. De aceea, atunci cand o lasa mai moale cu veselia, sunt un pic dezamagit. Sigur, astfel de momente sunt putine, dar imi strica euforia cateva secunde, dupa care este mai obositor sa revin la starea de „Woooooooo!”. Albumul, cu toate urcusurile si coborasurile, pregateste de fapt ultima piesa, The Black Flag, care explodeaza inca de la inceput si se termina ca o mitraliera.

Ce-i drept, mai este o chestie obositoare – vocea. Pe de o parte, ai vrea ca voia buna sa nu se termine niciodata, pe de alta, parca ai vrea ca Nick sa cante si mai jos, sa zica ceva mai de la corazon. Per total, insa, este un album excelent de ascultat cand ai atins acea culme a plictisului cand iti vine sa dai cu aspiratorul. Nu-i nimic ca aspiratorul face mult zgomot, pentru ca oricum Moonwink e creat sa bubuie din difuzoare.

* Nota: 7.4 *

Site oficial: http://www.spintoband.com

MySpace: http://www.myspace.com/thespintoband

Fierce Panda: http://www.fiercepanda.co.uk/