Tibi Ușeriu Yukon Arctic Ultra. Tibi, ce demență de om ești! O dată-n viață: mafie, 9 ani de temniță. De trei ori în viață: 170 ore, 500 kilometri parcurși, mereu minus 40 de grade
Epidemie, virus? Sictir! O arzi la căldurică și îți curge năsucul. Te plângi că ți se udă piciorușul în zăpadă. Vai nu ți s-a mișcat primarul să-ți dea zăpada din cale, boierule. Este vai de capul tău. Ia uite aici, eroul meu ce face! Tibi Ușeriu a terminat, ieri seară, Yukon Arctic Ultra. 170 de ore și aproape 500 kilometri parcurși în ger. Iată știrea Hotnews. Iată ce-nseamnă demența asta pentru tine, cu fizicul vai de capul tău, cu moralul bun de coșul de gunoi.
De când a plecat la drum, adică de vreo două săptămâni, i-am citit cartea. Tibi a scris “27 de pași”
Nu mă omor după cărți motivaționale. Biografiile nu-s viața mea.
Dar cartea lui Tibi m-a luminat.
Totuși, e așa simplu?
Tibi scrie cartea după peste 9 ani de pușcărie urâtă și ani de căință în Tășuleasa lui frati-su. În tinerețe era înhăitat cu mafia sârbă, dând omor la oameni, furând bijuuri și alte bogății. Evadat de vreo două ori dintr-o închisoare germană de maximă securitate. Era periculos rău.
Și uite și azi e periculos rău.
E alergător de anduranță în curse extreme (de trei ori câștigător al 6633 Arctic Ultra – 2016, 2017 și 2018). Uite-l aici povestindu-și singur aventurile:
Ce ne spune Tibi, așa pe scurt? Există o legătură între victoriile de astăzi și trecutul său? Da.
Omul este un roboțel? Adică, Tibi, în general, a fost sortit de copil chestiilor brave, mărețe, extreme. Și în intersecția bine-rău, mintea lui plus haosul din lumea de după Revoluție plus prietenii-anturajul l-au dirijat spre Mafia sârbească, dar la fel de bine, dacă avea îndrumători buni o putea la fel de bine s-o ia spre Pol? Alin, fratele lui, a avut alt destin, nu?
Omul este doar o setare? Adică, un simplu acord fin? Apeși pe-un buton și gata o iei spre bine sau spre rău? Asta înseamnă automatizare a creierului. Poate, dar înseamnă voință omenească, tărie omenească de caracter. Când citești astfel de lucruri spui: DA!
Răspunsul corect este însă: nu-i chiar așa. Omul nu-i fast food. Scoate-ți din cap o asemenea prostie. Tu nu ești roboțelul Tibi, nu ești setarea Tibi.
Nici măcar Tibi, da Tibi nu s-a schimbat așa ușor.
Nimeni nu știe cât de greu, ce a fost în capul lui Tibi, habar nu ai ce înseamnă Tibi cu adevărat.
Tibi știe că performanța, videorile pe facebook, cuvintele, imaginile sunt doar un vârf de iceberg. Aparențe nenorocite.
Tu știi ce a însemnat viața asta a lui Tibi? Nu, nu știi. Nici eu nu știu. Semnificația acesteia o putem găsi rătăcită poate în degerătura aia pe care, mărturisește undeva, că nu a simțit-o.
Nu a simțit-o.
I s-a părut firesc să meargă mai departe.
I s-a părut firesc pentru că în antrenamentul mușchilor de fiecare zi simte de mii de ori pișcături-amorțeală ca aceea degerătură.
Nu a simțit-o pentru că a trecut prin atâtea morți încât nu contează o amorțeală.
Nu a simțit-o pentru că între bine și rău este o diferență cât un fir de păr.
Nu a simțit-o pentru că tot răul este spre bine.
Milioanele de rele i-au absorbit mintea, mușchii pentru a înțelege ce-nseamnă o cursă a binelui.
Răul este bun. Este bun pentru că e calea spre bine.
Binele este un congelator în care trăiești și alergi și triumfi. Tibi, eroul meu! nu știu nimic despre tine.
INTERVIURILE HotNews.ro