Traditii de Dragobete: "sarutul eternitatii","apa zanelor", "ritualul de infratire", munca si plansul interzise

Dragobetele, poate unul dintre cele mai frumoase obiceiuri stravechi ale poporului roman, este celebrat in fiecare an pe 24 februarie. Sarbatoarea este specifica zonei de sud a tarii si are o traditie milenara, potrivit careia barbatii nu trebuie sa le supere pe femei, pentru ca altfel nu le va merge bine tot anul, doamnele nu au voie sa munceasca, iar daca isi vor clati chipul cu „apa zanelor”, vor deveni frumoase ca niste creature magice.

Dragobete, cunoscut si sub numele de Dragomir, este considerat, in credinta populara romaneasca, fiul Babei Dochia.

Navalnic si nestatornic, Dragobetele se diferentiaza de blajinitatea Sfantului Valentin din traditia catolica si este inchipuit ca fiind un flacau voinic, chipes si iubaret, care salasluieste mai mult prin paduri.

Dragobetele, numit si Navalnicul sau Logodnicul Pasarilor, fecior chipes si puternic, aduce iubirea in casa si in suflet.

• Traditii

Imbracati de sarbatoare, fetele si flacaii obisnuiau sa se intalneasca in fata bisericii si plecau sa caute prin paduri si lunci, flori de primavara. Daca se gaseau si fragi infloriti, acestia erau adunati in buchete si se puneau ulterior in lautoarea fetelor, timp in care se rosteau cuvintele: „Floride fraga/Din luna lui Faur/La toata lumea sa fiu draga / Uraciunile sa le desparti”.

Dragobetele saruta fetele!

Daca vor ca iubirea sa ramana vie de-a lungul intregului an, tinerii care formeaza un cuplu trebuie sa se sarute de Dragobete. Pe dealurile din sat se aprindeau focuri, iar in jurul lor stateau si vorbeau fetele si baietii. La ora pranzului, fetele se intorceau in sat alergand, obicei numit zburatorit, urmarite de cate un baiat caruia ii cazuse draga. Daca baiatul era iute de picior si o ajungea, iar fata il placea, il saruta in vazul tuturor. De aici provine expresia Dragobetele saruta fetele! Dupa ce isi prindea aleasa, baiatul ii fura o sarutare in vazul lumii, sarut care simboliza legamantul lor de dragoste pe intregul an, fiind un bun prilej pentru a-ti afisa dragostea in fata comunitatii.

Ritualul de infratire

Unii tineri, in Ziua de Dragobete, isi crestau bratul in forma de cruce, dupa care isi suprapuneau taieturile, devenind astfel frati, si, respectiv, surori de cruce. Se luau de frati si de surori si fara ritualul de crestare a bratelor, doar prin imbratisari, sarutari fratesti si juramant de ajutor reciproc.

Femeile nu au voie sa munceasca de Dragobete

Folcloristul roman Constantin Radulescu-Codin srie ca „Dragobete e flacau iubiet si umbla prin paduri dupa fetele si femeile care au lucrat in ziua de Dragobete. Le prinde si le face de rasul lumii, atunci cand ele se duc dupa lemne, flori, bureti …”.

De aici si provine raspandita expresie adresata fetelor mari si nevestelor tinere, care indrazneau sa lucreze in ac. In aceasta zi, nu se coase si nu se lucreaza la camp si se face curatenie generala in casa, pentru ca tot ce urmeaza sa fie cu spor. In unele sate se scotea din pamant radacina de spanz, cu multiple utilizari in medicina populara.

De asemenea, De Dragobete nu se sacrifica animale pentru ca astfel ar fi stricat rostul imperecherilor.

Barbatii nu trebuie sa supere femeile

Exista o serie de obiceiuri in zona rurala legate de aceasta sarbatoare. Barbatii nu trebuie sa le supere pe femei, sa nu se certe cu ele, pentru ca altfel nu le va merge bine in tot anul. Atat baietii, cat si fetele au datoria de a se veseli de Dragobete pentru a avea parte de iubire intreg anul.

Apa zanelor

Femeile obisnuiau sa atinga un barbat din alt sat, pentru a fi dragastoase intreg anul. Fetele mari strangeau de cu seara ultimele ramasite de zapada, numita zapada zanelor, iar apa topita din omat era considerata ca avand proprietati magice in iubire si in descantecele de iubire, dar si in ritualurile de infrumusetare. Se credea ca aceasta zapada s-a nascut din surasul zanelor. Fetele isi clateau chipul cu aceasta apa pentru a deveni la fel de frumoase si atragatoare ca si zanele.

Zi de veselie

Tinerii considera ca in aceasta zi trebuie sa glumeasca si sa respecte sarbatoarea pentru a fi indragostiti tot anul. Iar daca in aceasta zi nu se va fi intalnit fata cu vreun baiat, se crede ca tot anul nu va fi iubita de nici un reprezentat al sexului opus.

Oamenii de la tara isi mai aduc aminte de obiceiul de demult al fetelor si baietilor care, in ziua lui Dragobete, se primeneau in haine curate, de sarbatoare si porneau cu voie buna spre padure, pentru a culege ghiocei, viorele, tamaioasa, pe care le asezau la icoane si le foloseau la diverse farmece de dragoste.

Nunta pasarilor din cer

Se mai credea ca, in ziua de Dragobete, pasarile nemigratoare se aduna in stoluri, ciripesc, isi aleg perechea si incep sa-si construiasca cuiburile.

Cu ocazia zilei de Dragobete, batranii satului acordau o ingrijire speciala animalelor din ograda, dar si pasarilor. Batranii credeau ca in aceasta zi pasarile isi aleg perechea pe viata si se urnesc in construirea cuiburilor. La sfarsit de iarna si inceput de primavara, Dragobetele oficia nuntirea pasarilor in cer.

De Dragobete nu se plange

Nu ai voie nici sa plangi in ziua de Dragobete. Se spune ca lacrimile care curg in aceasta zi sunt aducatoare de necazuri si suparari in lunile care vor urma.

In unele zone ale tarii, ajunul zilei de Dragobete este asemanator cu simbolistica noptii de Boboteaza. Fetele tinere, curioase sa isi afle ursitul, isi pun busuioc sfintit sub perna, avand credinta ca Dragobete le va ajuta sa gaseasca iubirea adevarata.