Trei noi aparitii editoriale la Polirom

Trei noi romane au aparut recent la editura Polirom in colectia ‘Ego. Proza’. Cu un nou look, colectia lanseaza volumele: Baiuteii de Filip Florian si Matei Florian, Zogru de Doina Rusti si Necasatoritii de Tudor Lavric.

Considerata atit de critici, cit si de cititori colectia care a relansat interesului pentru literatura romana contemporana, „Ego. Proza” a ajuns la cel de-al treizeci si cincilea volum.

Baiuteii

Filip Florian, Matei Florian, Baiuteii

„Farmec, haz nebun, grav si tandru…” (Radu Cosasu)

O carte despre miracolele de linga noi, despre copilarie si naivitatile ei, despre jocuri si prietenie, despre fotbal si dorinte, dar, mai ales, despre familie, cu toate ritualurile, iubirile, asteptarile si dezamagirile ei.

In dialogul dintre autori, ca o muzica la doua instrumente, afirmatiile unuia sint repozitionate si reformulate de celalalt, istoriile capata mize diferite in functie de unghiul din care sint privite, personajele, dupa o scurta „cariera” intr-un capitol, sint demascate ironic in urmatorul…

O literatura plina de farmec, in care peste oameni (de la cei fantastici, pina la cei „reali”, in masura in care realul inseamna un compromis intre viziuni diferite) se pliaza nostalgia, una sustinuta si compensata, cu virtuozitate, de umor, de un sarcasm blajin si, mai ales, de gustul dulce-amarui al unor povesti ce stirnesc in fiecare dintre noi pofta intoarcerii la propria copilarie.

Filip Florian (n. 1968). Intre 1990 si 1999, este redactor la Cuvintul, apoi corespondent al Radio Europa Libera si Deutsche Welle. A publicat numeroase proze scurte in reviste, iar primul sau roman, Degete mici (Polirom, 2005), a fost recompensat cu Premiul pentru debut al Romaniei literare si cu Premiul de excelenta pentru debut in literatura al U.N.P.R.

Matei Florian (n. 1979). Debuteaza cu poezie in revista Cuvintul, in 1997. Din 1998, este reporter si, ulterior, titular de rubrica la Dilema (Dilema veche). A colaborat cu reportaj, cronica literara si teatru scurt la diferite publicatii culturale si la radio. Romanul Baiuteii reprezinta debutul editorial al autorului.

Zogru

Doina Rusti, Zogru

„Fantome, glole, morgoni, pitici, fiinte cu radacini mitice; o carte frumoasa…” (Ioan Grosan)

Nemuritorul Zogru, un personaj fabulos nascut in „Saptamana Mare a anului 1460″ si folosind ca vehicule de inaintare prin istorie trupurile umane, este, la rindu-i, vehiculul prin care Doina Rusti ne atrage intr-o lume fascinanta a evenimentelor mici din istoria mare, a povestilor savuroase, a fantasmelor. Prin increngatura povestii insa, extrem de atragatoare, vie, se dezvolta mesajul.

Cautarea de sine a celui venit in alte lumi ne poarta prin sentimente profund omenesti, sentimentul iubirii sau cel al singuratatii acute, ba chiar, surprinzator poate, isi face loc in roman atasamentul fata de istoria si locurile romanesti.

Ironia fina si umorul debordant, personajele fantastice, de la spiridusi la fantome, viata de dupa moarte, toate acestea vin sa contureze rama unui tablou in care regasim probleme si mize mereu actuale.

Doina Rusti este conferentiar la Facultatea de Cinematografie a Universitatii Media, din Bucuresti, unde tine un curs de istoria culturii.

Formatiei academice i se datoreaza majoritatea cartilor ei, intre care se numara: Enciclopedia culturii umaniste pentru oameni grabiti (2004), Dictionar de simboluri din opera lui Mircea Eliade (1997), Presa culturala (2002), Dictionar de teme si simboluri din literatura romana (2002), Mesajul subliminal in comunicarea actuala (2005) s.a. A debutat in proza cu romanul Omuletul rosu, 2004, Editura Vremea, 2002.

Necasatoritii

Tudor Lavric, Necasatoritii

„O colectie remarcabila de portrete, peisaje, stampe…” (Doris Mironescu)

Surprinde si atrage in Necasatoritii contrastul dintre cenusiul existentei pe care protagonistul, Tudor, un ziarist trecut de treizeci de ani, il ineaca in vizite zilnice la crasma de cartier si crampeiele colorate, exotice care i se desfasoara pe dinaintea ochilor.

Printre plictiselile familiale si aparenta monotonie de „drum egal al fiecarei zile” se strecoara povestea Zenaidei din Babadag, care fuge de la un tata de imprumut, ajunge „artista” intr-o trupa de rusi, aterizeaza in viata abulica a lui Tudor si incepe sa se rafineze, asemenea unei Eliza Doolittle sau a unei Galatee – dupa cum se amageste eroul.

Pe langa ea, „curg” nestavilite nenumarate mici istorii: a cosarului de la barul „Carmen”, preocupat de politica din Braila natala, a lui Sile, vecinul care nu-si plateste intretinerea, dar pandeste cea mai mica abatere a celorlalti de la regula, a lui nea Ambrozie, justitiarul din Suceava care merge la Strasbourg, „la Curtea Europeana”, cu un autobuz de nedreptatiti.

Sunt, toate, istorii care marcheaza grotescul si, in egala masura, pitorescul balcanism, facindu-ne sa zimbim sau sa meditam, ca si cum am face parte „dintr-un alt film”.

Tudor Lavric (n. 1967). A absolvit cursurile Facultatii de Filologie a Universitatii Bucuresti. Din 1991, lucreaza in presa scrisa, la Agentia Nationala ROMPRES, la ziarele Curentul, Jurnalul National. Din 2001, este redactor al cotidianului Realitatea Romaneasca. A mai publicat romanul Draculaland, Editura Dominor, 2006.

Ce spun criticii literari despre colectia «Ego. Proza»

Dan C. Mihailescu:

„«Ego. Proza» – electrosoc pentru organismul amortit al pietii si receptarii literare. Impuls colectiv vitalizant. Restul e destin individual.”

„Ca unul care a pledat inca demult (Silviu Lupescu o stie bine) pentru «protectionismul cultural», pentru strategii coerente intru resuscitarea energiilor autohtone si, in consecinta, pentru investitia neconditionata in literatura originala a tinerilor, am simpatizat dintru inceput ofensiva editoriala dezlantuita la Polirom.

Nu stiu daca din toti autorii propusi se va desprinde vreun prozator de calibrul lui Stefan Banulescu, Agopian, Cartarescu, insa rostul «ingineriei» editoriale s-a implinit. Anume, cel de electrosoc pentru organismul amortit al pietii si receptarii literare. Impuls colectiv vitalizant. Restul e destin individual.”

Luminita Marcu:

„Am convingerea ca este cel mai important si mai frumos proiect editorial de dupa 1989.”

„Colectia «Ego. Proza» a redat scriitorilor romani contemporani frisonul competitiei, dulcele ghimpe al dorintei de a scrie un roman mai bun decit ultimul publicat. Poetii, criticii, jurnalistii, publicitarii, toti cei care cumva uitasera literatura, se reintorc la ea. Am convingerea ca este cel mai important si mai frumos proiect editorial de dupa 1989.”

Paul Cernat:

„Colectia s-a maturizat si si-a diversificat gama de tendinte, devenind un fenomen literar in toata regula.”

„La doi ani de la lansare, colectia «Ego. Proza» dedicata tinerilor prozatori alternativi s-a maturizat si si-a diversificat gama de tendinte, devenind, cum se spune, un fenomen literar in toata regula.

Departe de a fi, cum s-a crezut la inceput, o doar falanga provocatoare, detabuizanta, ea a inceput sa ofere, intre altele, carti pentru export si, totodata, o «materie prima» deosebit de ofertanta pentru istoricii literari ai viitorului, imbinind atractia catre underground si hiperrealism crud cu cea catre fantezie si fabulos.”