Turneu prabusit ( de Petre Mihai Bacanu )
Presedintele nostru e-n toate si are solutii pentru toate… Declaratia sa ca fondul de pensii s-a prabusit este naucitoare. Parca se bucura cand a accentuat: „Pra-bu-sit”. Chiar daca s-ar fi transferat ceva bani de la buget pentru pensii – dar nu era cazul –, n-ar fi fost ceva nou. Curios, aceasta declaratie uluitoare a fost lansata in plin turneu prezidential de consolare, care ar avea drept finalitate un set de sarcini pentru viitorul guvern. Si alt „carmaci” dadea indicatii la orice si oriunde…
Presedintele, in materie de vizite de lucru, a mai adaugat ceva: vizita-fulger, vizita-surpriza, vizita-scurta, vizita de gradul zero, vizita dorita, dar anulata (la Moscova), vizita la colonelul Ghadafi, dar mai ales vizita electorala. Aceasta din urma este mascata in fel si chip. Aflat in campanie electorala, dl Basescu ne-a tinut in fiecare seara cate o lectie de economie (politica).
Cum nu mai avea motive sa-si ajute partidul pe ultima turnanta de campanie, cineva i-a dat ideea sa purceada la vizite prin fabrici si uzine. Numai ca acum si copiii stiu sa „citeasca” asemenea vizite: electorale. Motivatia este insa bine ambalata, ca sa para plauzibila: contact strans cu cetatenii, unde sa atace tema crizei, care poate fi rezolvata de viitorul guvern (PD-L), eventual cu Draga Stolo premier. Un fel de stati linistiti, romani, va fi bine daca face presedintele un turneu prin tara.
El si partidul sau „empatizeaza” cu problemele oamenilor. Daca nu era campanie electorala, ce cauta Boc la aeroportul din Cluj, sa fie vazut ca-l intampina pe presedinte, cand acesta doar „inspecta” Nokia? In fond, despre situatia de la Nokia presedintele putea primi o informare de la clujeanul Emil Boc. Iar fabrica Nokia nu da nici un semn de recesiune. Atunci de ce s-a dus acolo presedintele? O „imagine clara a intregii economii” o putea avea de la consilieri, de la finante, de la statistica, de la institutiile care se ocupa cu asa ceva.
Companiile cantaresc cel mai bine ce au de facut. Nu trebuie sa vina presedintele sa le spuna sa reduca costurile, sa practice preturi mici, sa caute fuziuni, sa mentina cota de piata. Nici macar Zeus nu poate influenta deciziile companiilor. Stiti cand l-am putea crede pe presedinte? Cand ne-ar fi spus ca vizitele sale prin tara, cu elicopterul, cu avionul, cu Loganul, costa atatea milioane de lei, dar renunta la ele pentru ca se poate informa din alte surse (inclusiv ghicitoarele) si reduce astfel cheltuielile bugetare, pentru ca suntem in criza.
Dar presedintele e-n toate – si-n fiscalitate, si-n economia globala, si la modificarea legilor, si-n finantarea productiei, si-n furnizarea de etilene. Ne da directia. Pentru rezolvarea „incoerentelor pietei externe” si „problemelor de finantare”. Dar problema santierelor navale n-o rezolva presedintele. Va imaginati ca santierele navale nu aduceau sudori tocmai din China si Filipine daca-i gaseau aici. Navalistii nostri calificati si-au gasit de lucru la santierele europene. Situatia o rezolva tot criza globala: se intorc acasa. Totusi, au fost distractive explicatiile sale.