Ucraina a pierdut jumătate din populație de la obținerea independenței / Războiul a accelerat criza

Într-o Europă care deja se depopulează, situația din Ucraina este deosebit de gravă. Populația țării este în scădere de 30 de ani, iar războiul cu Rusia nu a făcut decât să accelereze această tendință. Nu există soluții simple pentru salvarea demografiei. Nici măcar aderarea la UE s-ar putea să nu fie suficientă, scrie jurnalista Francesca Barca, pe voxeurop.eu. 

• Din 1991, anul în care și-a obținut independența față de Uniunea Sovietică, Ucraina a pierdut aproape jumătate din populație, adică de la 51,7 milioane a scăzut la 28 de milioane, la începutul anului 2026.
• Din cauza războiului, depopularea s-a accentuat în ultimii ani. În 2024, numărul deceselor era de aproape trei ori mai mare decât al nașterilor. 
• Un episod din serialul „Servitorul poporului”, difuzat între 2015 și 2019, în care a jucat actualul președinte Vladimir Zelensky, ironizează scăderea demografică a Ucrainei: imediat după ce UE aprobă ridicarea vizelor, președintele se trezește singur în țară, fără cetățeni.

„Reducerea populației Ucrainei nu este un caz unic. Este un proces global, care în știința demografică este numit «tranziție demografică». Ceea ce este unic este situația în care se află Ucraina”, explică Oleksandr Gladun de la Institutul de Demografie și Studii Sociale „Ptoukha” al Academiei Naționale de Științe a Ucrainei. 

Încă din 2023, publicația Kyiv Independent titra: „Dezastru demografic: cea mai mare amenințare postbelică pentru Ucraina”. Având în vedere pierderile adesea semnificative de vieți omenești, atât în rândul militarilor, cât și al civililor, războiul nu are niciodată un impact pozitiv asupra demografiei unei țări. 

În plus, continuă Gladun, „mortalitatea crește și din cauza agravării bolilor cronice, a stresului și, în unele cazuri, a imposibilității de a beneficia la timp de îngrijiri medicale”. În același timp, rata natalității scade: „oamenii amână decizia de a avea copii. Este o reacție naturală”.

Cum e să ai un copil în timpul războiului. Mărturia Angelinei Kariakina 

„Eu și soțul meu ne doream o familie, plănuiam să avem o familie și am mers înainte indiferent de ceea ce se întâmpla. Desigur, existau factori pe care i-am luat în considerare – aveam propria noastră casă, sigură pentru moment și confortabilă pentru noi toți. Aveam locuri de muncă și resurse financiare care ne permiteau să ne facem planuri pentru viitor. 

Aș spune că războiul a fost chiar un factor care ne-a grăbit. Nu am discutat niciodată despre asta, dar, intuitiv, cred că simțeam că timpul nostru ar putea fi foarte limitat, așa că trebuia să ne trăim viața indiferent de circumstanțe. M-am întrebat dacă eram suficient de responsabilă pentru a aduce pe lume un copil într-un loc aflat permanent sub atac, mai ales atunci când trebuia să mă ascund la subsol în timpul atacurilor nocturne sau să ascult exploziile în timp ce eram însărcinată ori chiar cu un bebeluș în brațe. Dar când mă uit la viața copiilor mei acasă, înconjurați de familie și prieteni, având în continuare toate oportunitățile de care se pot bucura chiar și în timpul războiului în propria lor țară – să călătorească prin țară, să învețe despre cultura lor, să își cunoască rădăcinile – aceste gânduri dispar. 

Ne dorim ca familia noastră să rămână acasă. Ne dorim ca ai noștri copii să crească în Ucraina. Încercăm să le facem viața cât mai sigură posibil, dar atâta timp cât viața lor bună și confortabilă în Kiev este încă posibilă, vom rămâne aici. 

Desigur, avem și un plan de rezervă în cazul în care situația de securitate se înrăutățește. Este vorba despre o proprietate a familiei în cea mai vestică și probabil cea mai sigură parte a Ucrainei, la care lucrăm în prezent. Dar, deocamdată, suntem acasă și exact acest lucru ne face să ne simțim cel mai în siguranță și cel mai fericiți”.

De 3 ori mai multe decese decât nașteri 

Potrivit datelor publicate de Ministerul Justiției al Ucrainei și citate de Kyiv Independent, în 2024, Ucraina a înregistrat 495.090 de decese. Acest număr este de aproape trei ori mai mare decât al nașterilor.

Cele mai recente date anunțate de președintele ucrainean Volodimir Zelensky, arată că Ucraina a pierdut 55.000 de militari (atât soldați profesioniști, cât și recruți) în războiul împotriva Rusiei de la începutul invaziei din februarie 2022. Acest număr este considerat pe scară largă drept unul semnificativ subestimat. Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale (CSIS), un think-tank cu sediul la Washington, estimează numărul morților între 100.000 și 140.000 de militari ucraineni (în rândul armatei ruse, numărul morților ar fi între 275.000-325.000). 

„Populația Ucrainei este în scădere din 1993”, explică Oleksandr Gladun. „Războiul a accelerat puternic acest proces. Potrivit prognozelor noastre, populația va continua să scadă. Totuși, ritmul acestui declin depinde de anul și de condițiile în care se va încheia războiul.”

Din 1991, anul în care și-a obținut independența față de Uniunea Sovietică, Ucraina a pierdut aproape jumătate din populația sa.

„Potrivit estimărilor mele, populația teritoriului controlat de guvernul Ucrainei era de aproximativ 28 de milioane de persoane la începutul anului 2026. La sfârșitul anului 1991, populația era de 51,7 milioane de persoane.”

O proiecție a Organizației Națiunilor Unite, citată de Ukrainska Pravda, estimează că populația Ucrainei va ajunge la 15,3 milioane de locuitori până în anul 2100.

Totuși, după cum explică Gladun, aceste cifre trebuie privite în context.

„În primul rând, teritoriul aflat în prezent sub controlul guvernului este cu aproximativ 20% mai mic decât era în 1991. În al doilea rând, nu cunoaștem datele privind populația din teritoriile care nu sunt controlate de guvern. În al treilea rând, nu știm câți oameni se vor întoarce în țară dintre cei care s-au refugiat în alte state din cauza războiului.”

Câți ucraineni sunt refugiați în străinătate?

Centrul pentru Strategie Economică (CES) este un centru independent de cercetare neguvernamental din Ucraina, fondat la Kiev în 2015. Potrivit celui de-al cincilea raport al centrului privind refugiații, la începutul anului 2026, 5,6 milioane de ucraineni trăiau în străinătate cu statut de refugiat. Dintre aceștia, 4 milioane au părăsit Ucraina prin frontierele vestice.

„Avem, de asemenea, peste 4 milioane de persoane strămutate în interiorul țării. Prin urmare, mai mult de 10 milioane de oameni și-au părăsit locuințele, ceea ce reprezintă aproximativ 20% din populația de dinaintea războiului”, adaugă Gladun.

„Ucraina continuă să piardă populație după patru ani de invazie la scară largă”, confirmă Iryna Ippolitova, cercetătoare principală în cadrul CES. „Principalul motiv al pierderilor demografice este migrația. Potrivit estimărilor CES, aproximativ 300.000 de persoane au părăsit Ucraina în 2025. În plus, populația este în scădere din cauza pierderilor provocate de război, atât în rândul militarilor, cât și al civililor, precum și din cauza reducerii natalității.”

La sfârșitul lunii august 2025, guvernul ucrainean a liberalizat circulația transfrontalieră pentru bărbații cu vârste cuprinse între 18 și 22 de ani și le-a permis bărbaților de 23 de ani și peste, care locuiesc în străinătate, să revină temporar în Ucraina. Până atunci, legea marțială aflată în vigoare de la începutul invaziei ruse din 2022 interzicea tuturor bărbaților cu vârste între 18 și 60 de ani să părăsească țara, cu rare excepții. Scopul era să asigure armatei un număr suficient de recruți.

„Vrem ca ucrainenii să păstreze cât mai multe legături cu Ucraina”, a declarat premierul ucrainean Yulia Svyrydenko. Astfel, guvernul trebuie să găsească un echilibru între cerințele războiului și necesitatea de a proteja generațiile tinere și de a asigura viitorul națiunii.

Potrivit datelor CES, aproximativ 96.000 de bărbați au emigrat între august și noiembrie 2025. CES utilizează datele polițiilor de frontieră din Polonia, Slovacia și România, precum și estimări bazate pe datele Serviciului de Frontieră al Ucrainei. Cifrele pentru Ungaria și Republica Moldova sunt extrapolate proporțional pe baza datelor Serviciului de Frontieră al Ucrainei privind traficul total la frontieră.

„Aproximativ unul din șapte tineri cu vârste între 18 și 22 de ani a părăsit țara după luna august”, se arată în raport.

Potrivit BBC Ucraina, aceste date nu iau în calcul revenirea unui număr semnificativ de tineri și nici faptul că aceeași persoană ar fi putut traversa frontiera de mai multe ori. Kyiv Independent relatează că tinerii își părăsesc locurile de muncă, însă subliniază totodată că nu este posibilă furnizarea unor cifre exacte.

Câți se vor întoarce?

CES estimează că între 1,3 și 2,2 milioane de persoane s-ar putea întoarce în Ucraina după încheierea războiului, în funcție de scenariu.

„Decizia de a reveni va fi influențată de o gamă largă de factori: disponibilitatea locuințelor în Ucraina, oportunitățile de angajare, infrastructura socială pentru copii și altele. Oamenii vor compara ceea ce au în țara gazdă cu oportunitățile existente în Ucraina. Un rol îl va juca și gradul de adaptare la noua țară”, explică Oleksandr Gladun. Și, desigur, un factor-cheie este modul în care se va încheia războiul și condițiile în care acesta se va încheia.

„Acum doi ani, un sondaj a arătat că cu 25% mai multe persoane s-ar întoarce dacă războiul s-ar încheia în granițele din 1991 decât dacă s-ar încheia de-a lungul actualei linii a frontului”. Este larg răspândită opinia potrivit căreia „dacă războiul se va încheia pe actuala linie a frontului, Federația Rusă îl va relua peste câțiva ani”, spune Gladun.

Dintre cetățenii ucraineni aflați în străinătate, 66% sunt de vârstă activă (18-65 de ani). Tinerii cu vârsta sub 35 de ani reprezintă mai mult de jumătate dintre refugiații ucraineni (56%). Ei reprezintă forța vitală a țării. Cu toate acestea, potrivit datelor CES, ei sunt și segmentul demografic cel mai puțin înclinat să revină.

„În prezent”, explică Iryna Ippolitova de la CES, „observăm că persoanele sub 35 de ani sunt mult mai puțin dispuse să se întoarcă în Ucraina decât cele mai în vârstă, în special cele de peste 50 de ani. Există multe motive pentru acest lucru. Printre ele se numără integrarea mai bună în țările gazdă, factorii economici precum locurile de muncă și salariile și, cel mai important, riscurile de securitate. Întoarcerea acestor oameni este posibilă în anumite condiții. 

În primul rând, trebuie să existe securitate și războiul trebuie să se încheie. Modul în care se termină războiul este, de asemenea, important pentru această generație: majoritatea refugiaților iau în calcul revenirea doar dacă războiul se încheie complet și dacă zborurile civile sunt reluate în Ucraina. Un conflict înghețat ar avea un impact mult mai redus asupra disponibilității refugiaților de a reveni.” 

Vitali (pseudonim) este unul dintre acești refugiați. În vârstă de 19 ani și locuind în Franța de doi ani, Vitali este originar din sudul Ucrainei și s-a mutat în vestul țării după izbucnirea războiului. 

A venit în Franța pentru a-și continua studiile, deoarece izbucnirea războiului l-a privat de șansa de a obține o bursă. Vitali a luat în calcul mai multe destinații, inclusiv Cehia și Polonia. În cele din urmă a ales Franța deoarece, după cum spune el, „mi-am dat seama că trebuie să țintesc ceva mai mare”. Astăzi, Vitali lucrează pe șantiere de construcții sau ca asistent de vânzări. În septembrie intenționează să se înscrie la o facultate de inginerie. Vitali este unul dintre nenumărații tineri care au pornit pe un drum dificil și complicat într-o altă țară și care încearcă acum să își construiască o nouă viață. Are un plan, o viziune asupra viitorului și nu vrea să „irosească” sacrificiul pe care l-a făcut.

„Mi-ar plăcea să rămân aici; am învățat deja franceza, am muncit din greu și vreau să merg la universitate.”

Vitali duce dorul Ucrainei, al familiei sale și al locurilor pe care le cunoaște, însă întoarcerea nu i se pare o opțiune viabilă.

„M-aș întoarce dacă aș avea norocul să găsesc în Ucraina un loc de muncă bun și bine plătit. Dar, în acest moment, economia Ucrainei s-a deteriorat”, spune Antonina, în vârstă de 27 de ani, care locuiește în Italia împreună cu mama sa din 2022.

Originară din Harkiv, Antonina urmează în prezent un program de masterat în Studii Europene și Internaționale. Din punct de vedere al securității, situația din Ucraina rămâne foarte precară.

„Unul dintre principalele motive este că nu știm când se va termina războiul. Nu știm dacă suntem la începutul lui sau chiar la mijlocul lui. Nu vreau să-mi pun viața pe pauză. Cred că cel mai corect este să îmi încep cariera și poate voi avea succes, poate îmi voi întâlni partenerul și îmi voi întemeia o familie.”

Va schimba aderarea la Uniunea Europeană această tendință?

În episodul al patrulea al celui de-al doilea sezon al serialului Servitorul poporului (serialul difuzat în perioada 2015-2019, în care Volodymyr Zelensky interpretează rolul unui profesor de istorie care ajunge președinte al Ucrainei), se anunță că Uniunea Europeană a aprobat regimul fără vize pentru cetățenii ucraineni, marcând astfel un prim pas către aderarea la UE.

A doua zi, președintele Vasîl Petrovici Holoborodko se trezește complet singur în Ucraina, deoarece toți concetățenii săi au plecat să își caute norocul în Europa. În octombrie 2017, această poveste putea părea ușor ironică. Astăzi însă, la aproape nouă ani distanță, dintre care patru ani petrecuți în război, ea lasă un gust amar: Kievul este în continuare dornic să adere la Uniunea Europeană, iar Ucraina se golește cu adevărat de populație.

„Este încă dificil să anticipăm cu claritate efectele aderării Ucrainei la Uniunea Europeană”, spune Iryna Ippolitova de la CES. „Experiența țărilor din Europa Centrală sugerează că o parte dintre oameni ar putea pleca, deoarece vor avea posibilitatea de a lucra legal în Uniunea Europeană.”

Totuși, libertatea de circulație ar putea, de asemenea, „să încurajeze o parte dintre migranți să se întoarcă și să susțină migrația circulară în rândul ucrainenilor care în prezent nu iau în calcul revenirea deoarece se tem că și-ar putea pierde dreptul de a munci și de a locui în Uniunea Europeană”. În același timp, adaugă Ippolitova, „Ucraina ar putea atrage specialiști din Uniunea Europeană în perioada de reconstrucție”.

În prezent, ucrainenii beneficiază de statutul de „protecție temporară” în țările Uniunii Europene. Acest statut special le permite să studieze, să muncească și să aibă acces la sistemele naționale de sănătate. Introdus în martie 2022, acesta urmează să expire în martie 2027.

Deocamdată, nu se știe ce vor face statele Uniunii Europene după această dată. Cancelarul german Friedrich Merz a reiterat deja că dorește să limiteze numărul bărbaților ucraineni care solicită azil. Planul este de a facilita întoarcerea refugiaților în țara lor, astfel încât, după cum spune el, „să își poată ajuta propria țară”.

Declinul populației și înlocuirea demografică

Aproximativ 20% din teritoriul Ucrainei este ocupat de armata rusă. Iar viitorul țării depinde, în parte, de ceea ce se întâmplă în aceste teritorii.

„Ceea ce se desfășoară în teritoriile ocupate ale Ucrainei, în primul rând la Mariupol, dar și în întinse zone din regiunile Donețk, Luhansk, Zaporijjea și Herson, reprezintă ștergerea deliberată a unei populații ucrainene și înlocuirea ei cu una rusă”, scrie cercetătoarea Jade McGlynn în publicația Engelsberg Ideas.

Cazul Mariupolului, explică McGlynn, este deosebit de sugestiv. Orașul avea o populație de aproximativ 450.000 de locuitori înainte de invazia din 2022. Astăzi, potrivit diferitelor estimări, mai are aproximativ 100.000 de locuitori, dintre care 70% au peste 60 de ani.

Rata natalității este mult mai scăzută aici decât în restul Ucrainei, iar oameni continuă să plece în fiecare lună. Orașul, care a fost scena uneia dintre cele mai sângeroase bătălii ale războiului, se stinge treptat. În același timp, are loc un proces de înlocuire demografică. „Potrivit datelor furnizate de Centrul pentru Studiul Ocupației privind sosirea coloniștilor, numărul cetățenilor ruși din Mariupol a crescut cu cel puțin 80.000 între 2023 și 2025, în prezent ritmul fiind de aproximativ 2.200 de persoane pe lună. 

Pe baza acestor proiecții, până la sfârșitul acestui an rușii îi vor depăși numeric pe cei care considerau Mariupolul casa lor înainte de invazie; în trei ani raportul va fi de peste doi la unu, iar în decurs de un deceniu înlocuirea va fi aproape totală.” Potrivit demografului Oleksandr Gladun, aderarea la Uniunea Europeană rămâne, deocamdată, o perspectivă îndepărtată. Chiar dacă aceasta va avea loc, „este puțin probabil să declanșeze un exod masiv al populației”. Ucraina era deja parțial integrată în piața europeană a muncii până în 2022.

„La sfârșitul anului 2021, 1,6 milioane de ucraineni dețineau permise de ședere în statele UE, dintre care 900.000 se aflau acolo în scop de muncă”

În opinia Irinei Ippolitova, „aderarea Ucrainei la Uniunea Europeană oferă beneficii substanțiale atât pentru Ucraina, cât și pentru Uniunea Europeană, în pofida provocărilor pe care o asemenea integrare le implică inevitabil”. Pentru Ucraina, procesul va garanta „accesul la piața unică europeană, la instrumentele de finanțare și la programele Uniunii Europene”. Totodată, Ucraina va putea beneficia de „o protecție mai puternică a lucrătorilor, de produse și servicii mai sigure și de reglementări de mediu îmbunătățite”, adaugă Ippolitova. Cu cât o țară se simte mai sigură, din punct de vedere social, economic și militar, cu atât locuitorii săi își pot imagina mai ușor un viitor acolo.

În ceea ce privește securitatea, care reprezintă o problemă centrală pentru Ucraina, „aderarea la Uniunea Europeană ar consolida reziliența economică și instituțională a Ucrainei și ar aprofunda integrarea acesteia în arhitectura europeană de securitate”. În același timp, Ucraina „contribuie semnificativ la securitatea europeană prin capacitatea sa de apărare, poziția sa strategică și experiența sa în contracararea amenințărilor externe”. 

Între timp, capitalele Uniunii Europene au exclus recent posibilitatea unei aderări accelerate a Ucrainei. Potrivit Politico, statele membre au respins propunerea Comisiei Europene privind o „extindere inversată”, care ar fi permis admiterea Kievului înainte ca reformele necesare să fie finalizate. 

În schimb, acestea promovează un model de „integrare graduală accelerată”, menit să apropie Ucraina de Uniunea Europeană fără a-i oferi însă calitatea de membru cu drepturi depline într-un termen imediat. Acest plan ar oferi Ucrainei un acces mai larg la piața unică europeană, la programele și instituțiile Uniunii Europene, generând beneficii economice pe termen scurt care ar putea contribui la stabilizarea deplasărilor de populație provocate de război și la încetinirea declinului demografic, reducând în același timp presiunile migraționiste. 

Următorii pași includ deschiderea negocierilor de aderare în următoarele săptămâni, după schimbarea de situație politică din Ungaria în urma înfrângerii electorale a lui Viktor Orbán. Chiar și într-un scenariu optimist, Kievul ar putea închide capitolele de negociere abia până în 2027, iar aderarea deplină ar necesita aprobarea unanimă a tuturor statelor membre ale Uniunii Europene.

Acest articol a fost realizat în cadrul unei colaborări jurnalistice europene transfrontaliere desfășurate prin proiectul EU Neighbours East.