Un documentar despre un tânăr rapper fenomen din Ungaria arată părinților români falsitatea mitului „Copiii din familii iubitoare nu ajung să consume substanțe”

Filmul a avut premiera la TIFF 2026 și a fost premiat anul acesta la cea de-a 66-a ediție a Festivalului de Film de la Cracovia, unde a câștigat premiul pentru „Best Music Documentary”. 

Documentarul arată o latură a generației Z mai puțin vizibilă publicului larg, în special în rândul celor care se folosesc de internet pentru a avea succes, iar regizorul își dorește să creeze un prilej de discuții între generațiile din mai multe țări.

Problemele generaționale, o temă aflată în centrul documentarului

Olivér Márk Tóth l-a descoperit pe Marcell Szirmai datorită unui prieten care i-a arătat unul dintre primele clipuri lansate de artist. 

„Am fost dat pe spate instant. Mi-a plăcut foarte tare contrastul dintre modul în care arăta și vocea lui neașteptat de groasă, dar și cât de inteligente erau versurile”, dezvăluie regizorul, nu fără a preciza că la acea vreme se gândea deja să facă un documentar despre un muzician aflat la început de drum. 

„Marci a fost subiectul perfect pentru această idee.” Născut în orășelul Szeged din Ungaria, în rândul unei familii iubitoare, Pogány a învățat de mic să cânte la pian și vioară, dar și să folosească YouTube-ul ca platformă de a deveni cunoscut. Încet și sigur a crescut organic, iar breakthrough-ul a venit odată cu melodia „Zártosztály”, în 2022, unde cântă despre tranziția spre succes, dar și despre confruntările cu autoritățile și stilul de viață haotic. 

Practic, peste noapte, melodiile sale au început să prindă notorietate și să fie apreciate de fani. Odată cu asta, tânărul aflat la liceu a renunțat la școală și s-a mutat în Budapesta, unde a început să umple sălile de concerte, dar și să facă din ce în ce mai multe abuzuri, cauzate de consumul de droguri și alcool. Părinții (care între timp au divorțat) au continuat să-i fie alături și să-l susțină, în ciuda stilului distructiv de viață al fiului lor, iar în mod paradoxal, versurile tânărului au continuat să reflecte toate aceste probleme și situații, chiar dacă în plan real poate fi văzut colapsat după show-uri.

Olivér Márk Tóth vorbește și despre cum documentarul s-a schimbat foarte mult pe parcursul producției, de la ideea inițială, când voia să facă un film axat pe cariera lui muzicală, la tot ceea ce înseamnă povestea lui Marci. 

Regizorul precizează cum documentarele de acest tip, de cele mai multe ori, nu au un scenariu scris dinainte, așa că multe lucruri se decid în timpul procesului de montaj. „În cele din urmă, am vrut să aducem în prim-plan teme precum problemele generaționale, luptele interioare și dinamica familială, încadrate de cariera lui muzicală.” 

Deși început ca un proiect independent, unde primele versiuni de montaj au fost editate chiar de regizor, în urma unui pitch din Ungaria, filmul a captat atenția celor de la HBO.

„Colaborarea cu ei în etapa de dezvoltare a fost o experiență minunată. Am ajuns să lucrez cu mulți profesioniști cu care mi-am dorit mereu să colaborez, plus că nu ne-au spus despre ce ar trebui să fie filmul sau cum să spunem povestea, dar au evidențiat anumite aspecte care ne-au ajutat, pe mine și pe editor (Zsófia Érdi), să ne găsim propriul unghi de abordare. Ne-au ajutat să înțelegem cum ar putea filmul să rezoneze cu un public internațional.”

„Toată lumea a simțit că este ceva diferit”

Tóth, jurnalist la bază, recunoaște cum el și Marci sunt și provin din generații și medii diferite, dar faptul că regizorul a lucrat o perioadă și în industria muzicală din Ungaria l-a ajutat să înțeleagă mult mai bine contextul tânărului. Filmările au durat peste trei ani și au fost intense, iar regizorul își aduce aminte cum la început Pogány Induló îi privea pe el și pe operator (Máté Szombath) ca pe niște oameni care mai apăreau din când în când în jurul său. 

„Ne-a spus ulterior cum a crezut că vom renunța după câteva sesiuni, deoarece nu e ușor să ții pasul cu viața lui agitată, dar în cele din urmă perseverența noastră l-a impresionat, iar asta ne-a apropiat, dar ne-a deschis și multe uși.” 

Încrederea dintre rapper și mica echipă de filmare s-a construit și datorită faptului că regizorul i-a arătat și variante preliminare de montaj, chiar și în timpul filmărilor. „M-am temut că asta i-ar fi putut afecta comportamentul, dar a fost bine până la urmă. În primul rând l-a liniștit, deoarece a înțeles că nu vom profita de starea lui vulnerabilă. Când a văzut varianta finală a filmului, am simțit că l-a ajutat să-și privească viața ca într-o oglindă, dar și să-și învețe lecțiile din etapa asta a vieții lui.” 

L-am întrebat pe Olivér și cum vede transformarea rapper-ului de-a lungul anilor. 

„Și el reacționează la această schimbare. Cred că, atunci când a început, avea încă acel talent instinctiv care abia aștepta să fie exploatat, dar și o anumită naivitate. Pe măsură ce a crescut, a fost din ce în ce mai influențat de experiențele pe care le-a acumulat pe parcurs. Este un proces în plină desfășurare.” 

Cât despre ingredientele-cheie care l-au transformat într-un artist premiat, râvnit, și cu milioane de vizualizări, regizorul afirmă: „Prezența scenică incredibilă, carisma pe care o are și versurile sincere și vulnerabile. Toată lumea a simțit că este ceva diferit, când a apărut un tip cu chip de înger, cu păr rasta și vocea unui fumător înrăit de 50 de ani.”

Efectele nocive ale celebrității

Cariera lui Pogány Induló a luat avânt odată cu mutarea lui la 16 ani în orășelul Szentes, la internat, pentru a studia literatură și teatru în cadrul liceului de prestigiu „Horváth Mihály.” Obișnuia să fie un adolescent problematic în Szeged, orașul său natal, așa că părinții au hotărât să-l rupă de anturajul pe care-l avea aici, pentru a-l încuraja să-și urmeze un parcurs în artă. Odată ajuns la noul liceu, l-a cunoscut pe Ótvar Pestis, alături de care a început să facă freestyle și să își producă primele piese care l-au transformat în vedetă la o vârstă fragedă. 

Olivér Márk Tóth crede că trecerea de la un mediu familial iubitor la un tânăr care duce un stil de viață plin de excese nu s-a întâmplat dintr-o dată, ci a făcut parte dintr-un proces. 

„Anii petrecuți la internat au fost formatori pentru Marci, în multe feluri. Acolo a intrat în contact cu multe dintre lucrurile care continuă să-i influențeze viața și astăzi, iar muzica lui se inspiră adesea din acea perioadă. Dependența a început să prindă contur când s-a implicat în viața de noapte din Budapesta. Era un tânăr care încerca să-și găsească drumul într-un mediu necunoscut, iar substanțele erau modul lui de a face față”, explică el.

Apropo de mediul din care provine și decizia părinților artistului de a-l susține fără a-l critica sau a-i impune limite, regizorul mărturisește că a primit mult feedback pe tema asta în Ungaria. 

„Odată cu filmul, mulți părinți de aici au ajuns să înțeleagă cât de important este să fie deschiși cu copiii lor. Nu cred că este o idee bună să-ți formezi stilul de parenting după un documentar, dar am auzit multe exemple despre cum filmul a devenit un punct de pornire pentru discuții în familii, și cred că este cel mai bun lucru care se putea întâmpla.”

„Nu te poți pregăti pentru faima peste noapte”

Odată cu viața lui Marcell Szirmai și ideea din spate a filmului, am fost curioasă dacă regizorul, pe baza experienței sale alături de artist, și-a dat seama cum pot fi pregătiți tinerii de astăzi pentru acest tip de faimă bruscă. 

„Nu te poți pregăti pentru asta. Am vorbit și cu alți rapperi maghiari despre acest subiect. Unii dintre ei au avut succes mai târziu în viață, și tot au avut probleme cu ritmul alert. Este un fenomen recurent în muzica pop și există puține exemple bune despre cum să-l gestionezi. Marci se descurcă mai bine acum, dar, până la urmă, ceea ce îi ajută pe toți este timpul și capacitatea de a se înțelege pe ei înșiși”, adaugă el. În timpul filmărilor, continuă, Olivér a vrut să tragă o concluzie generală despre această generație, dar și-a dat seama că e foarte greu să găsească una. 

„Există tipare, dar fiecare are drumul său unic în viață. Până la urmă, și Marci reprezintă o generație până la un anumit punct. Doar că pentru el lucrurile se întâmplă mai repede și mai intens. În mod cert consider generația Z mai autentică și, în multe privințe, mult mai curajoasă decât generația mea, de exemplu.”

Márk Tóth subliniază și cum, datorită documentarului, a simțit că a fost expus la o lume cu care nu mulți din generațiile mai în vârstă sunt familiarizați.

„Altfel spus, nu sunt sigur că părinții înțeleg pe deplin prin ce trec copiii lor. Consumul de substanțe, expunerea permanentă în mediul online sau anxietatea nu afectează pe toată lumea în același mod. Ce îmi place cu adevărat la această generație este că nu-i este teamă să vorbească deschis și cred că asta reprezintă un bun punct de plecare pentru a rezolva astfel de probleme. Sau pentru a cere ajutor”.

„Nu mai este ceva rușinos, ceea ce, pe vremea când eram tânăr, era cu totul diferit. Cred că asta rezonează cel mai mult cu noua generație, faptul că există oameni care au curajul să-și arate vulnerabilitățile, cât și cele mai grele momente prin care trec. Mulți oameni au experiențe similare, doar că nu există o echipă de filmare care să le surprindă.”

„Marci poate fi cea mai sinceră variantă a lui, prin versurile sale”

„Meant to Be: The Story of Pogany Indulo” scoate în evidență contrastul dintre lumea interioară a tânărului artist și modul în care alege să se autodistrugă. „Marci poate fi cea mai sinceră variantă a lui, prin versurile sale. Din poziția de regizor, asta a fost o provocare și pentru mine, deoarece piesele dezvăluie cu adevărat ce se întâmplă în interiorul lui. Cred că ăsta este modul prin care se lasă cu adevărat descoperit. Stilul său de viață maschează de multe ori asta, dar, la bază, el rămâne același tip sensibil.”  

Scena în care se îmbată

Referitor la asta, l-am întrebat pe regizor dacă au existat și momente în care a simțit nevoia să intervină, cât și unde trasează linia dintre documentare și responsabilitate umană. „Este întotdeauna un subiect sensibil când vine vorba de un documentar. Poate că prima întrebare este când să pornești camera și când să o oprești. Marci ne-a oferit libertate totală în această privință, iar eu am avut mare grijă să nu abuzez de ea. Există o scenă în care se îmbată complet. Nu am oprit camera, iar asta m-a făcut să mă simt nesigur ulterior”.

„A existat o versiune preliminară în care am estompat puțin acea parte, dar când Marci a văzut-o, a spus să nu ne facem griji, că acea secvență poate fi chiar mai proeminentă. Știa ce s-a întâmplat acolo și știa că este important pentru povestea lui”.

„De-a lungul filmărilor am apelat și la ajutorul unui specialist în dependențe. Am discutat mult cu el despre cum ar putea filmul să-l ajute pe Marci. Însă, cum Marci are deja un fel de plasă de siguranță în jurul lui, l-am ajutat atunci când ne-a cerut și am încercat să respectăm această limită”, a spus el.

În ziua de azi, Pogany Indulo este unul dintre cei mai faimoși rapperi din Ungaria, iar la concertele sale sălile sunt pline, iar publicul este extrem de divers, de la tineri la oameni în vârstă. Márk Tóth crede că această varietate de oameni este cauzată de Zomblaze, managerul lui Marci și omul din spatele pieselor.

„Este un geniu muzical și datorită lui au fost integrate elemente neobișnuite, precum muzica lăutărească sau chanson-urile, în piese de hip-hop oldschool, ceea ce i-a extins universul muzical. Muzica lor ajunge la mai multe generații. Chiar și o persoană mai în vârstă poate simți imediat energia creată la un concert Pogány Induló. Asta am încercat să transmitem și în film, prin secvențele de la show-urile sale.”

„Povestea lui Marci nu este un model de urmat”

Cu privire la lecțiile pe care tinerii, în special, le pot învăța din povestea artistului ungur, regizorul subliniază: „Povestea lui Marci nu este un model de urmat despre cum să-ți trăiești viața. Dar, din feedback-ul primit, mulți oameni se regăsesc în dificultățile lui personale. Cred că îi poate ajuta pe oameni măcar să simtă că nu sunt singuri în fața acestor probleme, că și alții se confruntă cu ele. Am proiectat documentarul într-un centru de detenție pentru minori din Bologna și, în ciuda circumstanțelor de viață complet diferite, și copiii de acolo au simțit că, din ce reiese din film, Marci se confrunta cu lucruri cu care se pot identifica”

„Asta îi poate ajuta să proceseze experiențele prin care ei au trecut.” În final, Olivér Márk Tóth crede că povestea lui Marci poate depăși cu ușurință granițele Ungariei. „Muzica este universală. Problemele cu care se confruntă generația lui sunt universale. Marci este un tip din Ungaria, dar chiar dacă ar fi dintr-o altă țară europeană, ar trăi, probabil, experiențe similare. A fi ascultat este extrem de important în această etapă a vieții, și cred că oamenii, dincolo de granițe, se pot regăsi în asta”, încheie el.