Un sit arheologic din Muntii Anzi da la iveala o asezare umana preistorica aflata la altitudini de aproape 4.500m

Oamenii traiau la altitudini de aproape 4.500 de metri in Anzii peruani in urma cu peste 12.000 de ani, cu aproape un mileniu mai devreme decat au crezut anterior oamenii de stiinta, informeaza AFP.

Potrivit unui studiu publicat joi in SUA, arheologii au descoperit in situl arheologic Pucuncho, in sudul statului Peru, tabara situata la altitudini cuprinse intre 4.355 si 4.480 de metri, 260 de unelte din piatra, varfuri de sageti, unelte bifatetate si raclete care dateaza de peste 12.800 de ani.

Doua adaposturi in stanca, denumite Cuncaicha, situate la 4.480 de metri, contin „indicii bine conservate si bine datate despre asezarile umane” datand din urma cu 12.400 de ani, precum funingine pe tavan si reprezentari de arta rupestra, au precizat cercetatorii, al caror studiu a fost publicat in revista americana Science.

Potrivit specialistilor, acest sit era deja ocupat in urma cu 12.400 de ani si a continuat sa fie activ pana in urma cu 11.500 de ani.

Aceasta descoperire a crescut cu aproape un mileniu vechimea dovezilor care atesta prezenta prelungita a oamenilor la altitudini atat de mari, devenind astfel asezarea umana preistorica aflata la cea mai mare altitudine cunoscuta pana in prezent.

In ciuda temperaturilor foarte scazute, a radiatiilor solare puternice si a unui nivel scazut de oxigen in aer, populatiile de vanatori-culegatori traiau deja in acel mediu dificil si izolat la mai putin de doua mii de ani dupa sosirea primilor oameni in America de Sud.

Datorita osemintelor de animale descoperite la fata locului, cercetatorii au stabilit ca acesti oameni ai muntilor din Preistorie vanau vicune, o specie de rumegatoare din familia camelidelor din America de Sud si cerbi andini. Mai tarziu, populatiile umane din aceasta regiune au domesticit alpaca si lama.

Cele mai multe dintre uneltele litice au fost realizate din pietre locale precum obsidian, lava andina si jasp. Ele demonstreaza existenta unor activitati specifice, precum vanatoarea si jupuirea vanatului.

Acele unelte erau folosite si pentru „a confectiona imbracaminte, saci si paturi”, a explicat Sonia Zarrillo, arheolog la Universitatea Calgary din Canada, unul dintre autorii studiului.

„Nu stim daca acele grupuri de oameni traiau acolo tot anul sau, tinand cont de aceste unelte si de alte vestigii, veneau doar pentru a vana timp de cateva zile, pentru a reveni apoi acolo vreme de multi ani”, a adaugat ea.

„Existau probabil chiar si cateva familii in aceste situri, avand in vedere indiciile care atesta un ansamblu variat de activitati”, a continuat Zarrillo.

Nevoia de a mentine contacte sociale cu alte grupuri de populatii si de a-si procura plante, rare la aceste altitudini, determina probabil aceste populatii sa coboare cu regularitate in vale, considera autorii.

O teorie stiintifica raspandita sugereaza faptul ca oamenii nu pot sa traiasca la altitudini mari fara anumite adaptari genetice, precum cele gasite in prezent la populatiile andine, explica Sonia Zarrillo.

Este vorba mai ales de un metabolism mai accelerat, de o mai mare capacitate pulmonara si de concentratii mai mari de hemoglobina, care permit compensarea lipsei de oxigen.

Nu se stie deocamdata daca primii locuitori de pe acel inalt platou andin din urma cu 12.400 de ani dezvoltasera deja aceste adaptari fiziologice, a adaugat coordonatoarea studiului, precizand ca „noi studii de genomica comparativa, fiziologie si arheologie vor fi necesare pentru a determina momentul si felul in care aceste adaptari au evoluat”.

„Studiul adaptarii umane la mediile extreme este important pentru a intelege capacitatea noastra culturala si genetica de supravietuire”, subliniaza la randul sau Kurt Rademaker, profesor de antropologie la Universitatea din Maine (nord-est) si un alt autor al studiului.