Un spray banal pentru nasul înfundat, pe lista medicamentelor care ar putea influența îmbătrânirea. Ce au descoperit cercetătorii

Substanța activă din unele sprayuri pentru nasul înfundat a fost inclusă de cercetători printre medicamentele care ar putea influența unele procese biologice implicate în îmbătrânire. Pe aceeași listă apare și aspirina, analizată de mai mult timp pentru posibile efecte asupra bolilor legate de vârstă.

Descoperirea provine dintr-un studiu publicat în iunie 2026, în Nature Aging. Cercetătorii au analizat 6.442 de medicamente și au urmărit cât de apropiate sunt țintele lor biologice de rețelele de gene implicate în longevitate și în principalele procese care se modifică odată cu vârsta.

În cazul oximetazolinei, o substanță activă din unele sprayuri pentru congestie nazală, analiza a indicat o posibilă acțiune asupra comunicării dintre celule, una dintre componentele urmărite de cercetători. Aspirina a fost asociată cu mai multe mecanisme biologice, dar studiile clinice de până acum nu au arătat că administrarea ei la persoane sănătoase prelungește viața fără dizabilitate sau demență.

Cercetarea, realizată de o echipă de la Northeastern University și Harvard Medical School, urmărește dacă medicamentele deja aprobate ar putea fi folosite și pentru alte indicații. În loc să testeze una câte una miile de substanțe disponibile, cercetătorii au folosit rețelele de gene și proteine implicate în îmbătrânire pentru a restrânge lista la medicamentele care merită investigate mai departe.

Cum a fost făcută selecția medicamentelor pentru longevitate

În prima etapă, cercetătorii au selectat 2.358 de gene asociate cu longevitatea și le-au plasat pe o hartă a interacțiunilor dintre proteine, numită interactom. Harta cuprinde peste jumătate de milion de conexiuni cunoscute și arată ce proteine interacționează sau participă la aceleași procese biologice.

Genele au fost apoi împărțite în funcție de mecanismele îmbătrânirii în care sunt implicate. O analiză publicată în 2023, în revista de specialitate Cell, descrie 12 astfel de procese, printre care deteriorarea ADN-ului, funcționarea deficitară a mitocondriilor și modificarea comunicării dintre celule. Această ultimă categorie se referă la semnalele prin care celulele și țesuturile își coordonează activitatea. Pe măsură ce organismul îmbătrânește, unele dintre aceste semnale se modifică, iar comunicarea dintre celule devine mai puțin eficientă.

Analiza a demonstrat că genele implicate în același mecanism al îmbătrânirii tind să se afle în aceleași zone ale rețelei și să fie conectate între ele. Bnaya Gross, cercetător la Northeastern University, a explicat că această organizare permite identificarea unor medicamente ale căror ținte se află în apropierea grupurilor respective de gene.

Pentru fiecare medicament, echipa a folosit două criterii, descrise în lucrarea integrală. Primul arată cât de aproape se află proteinele asupra cărora acționează medicamentul de genele implicate într-un anumit mecanism al îmbătrânirii. Al doilea, numit pAGE, compară modificările produse de medicament asupra activității genelor cu cele observate odată cu înaintarea în vârstă. Cercetătorii au urmărit dacă substanța tinde să inverseze aceste modificări sau, dimpotrivă, să le accentueze.

Aspirina, pe lista tratamentelor cu efect pozitiv

Dintre cele 6.442 de substanțe analizate, 370 au avut legături suficient de puternice cu cel puțin unul dintre mecanismele urmărite pentru a fi selectate mai departe. Pentru 60 dintre ele existau și date privind modificările produse asupra activității genelor. Dintre acestea, 21 au avut un profil considerat potențial favorabil longevității, 23 au primit scoruri în direcția opusă, iar pentru celelalte rezultatele nu au permis o clasificare clară. Aspirina s-a numărat printre medicamentele din prima categorie.

Deși modelul a selectat și aspirina, studiile la oameni nu au demonstrat un beneficiu asupra longevității. În studiul clinic ASPREE, care a inclus inițial peste 19.000 de persoane sănătoase, majoritatea de cel puțin 70 de ani, administrarea zilnică a unei doze mici de aspirină nu a prelungit perioada de viață fără demență sau dizabilitate. Urmărirea ulterioară a participanților, în cadrul ASPREE-XT, a dus perioada totală de observație la aproape zece ani și nu a evidențiat nici ulterior un beneficiu.

Metoda nu caută însă o singură țintă a îmbătrânirii. Autorii au urmărit în special medicamentele care ar putea influența mai multe dintre aceste procese în același timp, deoarece mecanismele biologice implicate se suprapun și se influențează reciproc.

Procedura, numită SHARP, este un instrument de selecție a substanțelor care merită testate în continuare. Scorurile obținute nu arată că un medicament încetinește sau accelerează îmbătrânirea la om, ci oferă predicții care trebuie verificate experimental.

De ce a ajuns un spray nazal pe listă

Oximetazolina a fost selectată datorită legăturii cu unul dintre procesele care se modifică odată cu vârsta: comunicarea dintre celule. Substanța acționează asupra unor receptori celulari implicați în transmiterea semnalelor chimice, iar proteinele respective sunt conectate, în rețeaua analizată de cercetători, cu gene implicate în acest mecanism al îmbătrânirii. Una dintre țintele medicamentului, receptorul ADRA1A, apare chiar printre genele incluse de autori în această categorie.

Cercetătorii au verificat apoi cum se modifică activitatea genelor după expunerea celulelor la oximetazolină. Pentru mai multe gene implicate în inflamația cronică și în comunicarea dintre celule, schimbările produse de oximetazolină au fost în sens opus celor asociate cu înaintarea în vârstă. Printre acestea se numără FOXO3 și SIRT1, gene implicate în procese intens studiate în biologia îmbătrânirii. Acesta este motivul pentru care modelul a clasificat oximetazolina printre candidații care merită testați mai departe.

Oximetazolina este folosită în prezent ca descongestionant nazal și există și formule pentru alte indicații, dar studiul din Nature Aging nu a testat dacă administrarea sa prelungește viața sau încetinește îmbătrânirea unui organism. Autorii au ales-o mai degrabă ca exemplu pentru a arăta cum metoda lor poate identifica medicamente existente care merită investigate pentru efecte complet diferite de utilizările lor actuale.

Medicamente din aceeași familie au ajuns pe liste opuse

În cazul mecanismelor implicate în comunicarea dintre celule, modelul a identificat 61 de substanțe ale căror ținte se aflau în apropierea grupului de gene analizat. Pentru 25 dintre ele existau și informații despre modificările produse asupra activității genelor. Cinci au primit un profil considerat favorabil, iar 11 au fost încadrate în categoria opusă.

Unele dintre aceste rezultate sunt greu de intuit judecând doar după familia din care face parte medicamentul sau după utilizarea lui curentă. Tetrizolina și nafazolina, de exemplu, sunt ambele folosite în produse pentru reducerea roșeții oculare, dar modelul le-a plasat în categorii diferite. La fel s-a întâmplat cu tamsulosinul și doxazosinul, două medicamente prescrise frecvent pentru simptomele produse de hiperplazia benignă de prostată.

Studiul nu demonstrează că aceste medicamente prelungesc viața

Coordonatorul studiului, Albert-László Barabási, subliniază că rezultatele nu demonstrează că vreunul dintre medicamentele selectate încetinește îmbătrânirea sau prelungește viața. Analiza arată doar ce substanțe merită investigate mai departe, mai întâi în experimente pe celule și animale și abia apoi, dacă rezultatele se confirmă, în studii la oameni.

Cercetătorul spune că și-ar dori să existe, la un moment dat, un medicament capabil să încetinească măcar o parte dintre procesele biologice ale îmbătrânirii. Problema este alegerea candidaților care justifică astfel de teste, iar acesta este rolul metodei SHARP.

Riscurile automedicației

Faptul că oximetazolina poate fi procurată fără rețetă nu înseamnă că poate fi folosită zilnic pentru un eventual efect asupra îmbătrânirii. Studiul nu a testat o asemenea administrare și nu oferă informații despre doza, durata sau forma de tratament care ar putea avea vreun efect în organism.

Sprayurile nazale cu oximetazolină sunt destinate utilizării pentru perioade scurte. Recomandările diferă de la o țară la alta, dar de regulă este vorba despre câteva zile, din cauza temerii că folosirea prelungită poate agrava congestia după întreruperea tratamentului. O analiză publicată în 2026, în Journal of Pharmacy Practice, a arătat că legătura dintre folosirea corectă, pe termen scurt, a oximetazolinei și congestia de rebound, cunoscută și ca dependență de sprayuri nazale, este mai puțin bine demonstrată decât se considera. Aceste rezultate nu pot fi însă extrapolate la utilizarea zilnică timp de luni sau ani, pentru care nu există date suficiente care să demonstreze siguranța.

Substanța îngustează vasele de sânge, motiv pentru care persoanele cu hipertensiune sau cu afecțiuni cardiovasculare au nevoie de avizul medicului. Nici aspirina, celălalt medicament comun de pe listă, nu este lipsită de riscuri, deoarece administrarea îndelungată crește probabilitatea sângerărilor digestive.