Un studiu ADN de anvergură a oferit noi indicii despre moartea unui superstar al secolului XIX

Un nou studiu publicat miercuri a ajuns la mai multe concluzii referitoare la ascendenţa şi istoricul medical al compozitorului Ludwig van Beethoven, relatează Reuters și Agerpres.

Analiza genomică a examinat mostre de ADN din opt şuviţe de păr prezentate ca aparţinând legendarului compozitor, din colecţii publice sau private. Cercetătorii au stabilit că cinci dintre acestea provin de la un singur individ de sex masculin, fiind datate la începutul secolului al XIX-lea.

Dintre aceste cinci şuviţe, istoria a două dintre ele este neîntreruptă timp de două secole, fiind susţinută de o documentaţie bogată.

Una i-a fost oferită în 1826 de către Beethoven unui prieten muzician, iar cea de-a doua provine de la un prieten de familie care s-a ocupat de înmormântarea compozitorului. Aceste cinci şuviţe, care acoperă ultimii şapte ani din viaţa lui Beethoven, sunt aproape sigur autentice, potrivit cercetătorilor.

Un studiu modern despre unul dintre cei mai cunoscuți compozitori clasici

Secvenţierea ADN-ului a fost efectuată în Germania, în laboratorul de antropologie de la Institutul Max-Plank din Leipzig, unde sunt de obicei studiaţi oamenii preistorici.

Spre deosebire de analiza oaselor, „în păr, ADN-ul este foarte degradat”, a explicat Johannes Krause, şeful departamentului de genetică al institutului şi coautor al studiului. „A fost dificil să recoltăm suficient ADN pentru a asambla genomul”, a adăugat el.

Au fost folosiţi câţiva metri de păr şi, în final, trei sferturi din genom (totalitatea genelor unei fiinţe vii) au putut fi cartografiate.

Oamenii de ştiinţă au descoperit, printre altele, că Beethoven avea o predispoziţie genetică pentru boli hepatice şi că era infectat cu virusul hepatitei B, o boală inflamatorie care afectează ficatul, în lunile anterioare morţii sale.

Aceşti factori, alături de consumul regulat de alcool, prezintă „explicaţii plauzibile” pentru moartea lui Beethoven, în 1827, au declarat autorii studiului publicat în jurnalul ştiinţific Current Biology.

„Aşadar, credem că boala lui provine dintr-o interacţiune” între aceşti trei factori, a explicat Markus Nothen, de asemenea coautor al studiului.

Dintre cele opt şuviţe studiate, una era un artefact istoric proeminent, cunoscut sub numele de „Hiller’s Lock”, care a fost studiat anterior şi a făcut subiectul unui documentar şi al unei cărţi devenită bestseller.

Noi descoperiri despre Ludwig van Beethoven

Studiile asupra acestei şuviţe au sugerat anterior că Beethoven ar fi murit din cauza intoxicaţiei cu plumb (saturnism). Însă, în urma analizei recente s-a constatat că şuviţa nu îi aparţinuse lui Beethoven, ci unei femei descendentă a evreilor aşkenazi.

În plus, membrii unei familii din Belgia care credeau că sunt rude cu Beethoven şi au acelaşi numele de familie nu sunt de fapt înrudiţi direct cu compozitorul, conform acestei analize. Cauza acestei surprize s-a datorat unui „eveniment de paternitate extra-pereche” identificat în ascendenţa pe linie paternă a lui Beethoven, asociată cu cromozomii Y ai indivizilor.

Se crede că bunica lui Ludwig van Beethoven ar fi avut o relaţie extraconjugală care a dus la naşterea tatălui compozitorului, după cum susţine Maarten Larmuseau, coautor al studiului şi profesor de genealogie genetică la Universitatea Leuven din Belgia.

„Nu se poate exclude faptul că Beethoven însuşi ar fi ilegitim”, a spus Tristan Begg, cercetător la Universitatea din Cambridge şi autor principal al studiului. „Este o posibilitate”, a adăugat el.

Oamenii de ştiinţă nu au reuşit să găsească răspunsuri legate de misterioasa pierdere a auzului suferită de Beethoven, care s-a produs la vârsta de 20 de ani, sau de problemele gastrointestinale care l-au afectat de-a lungul vieţii, însă au eliminat de pe lista cauzelor probabile otoscleroza sau boala Paget, respectiv boala celiacă şi intoleranţa la lactoză.

În 1802, compozitorul şi-a exprimat dorinţa, într-o epistolă adresată fraţilor săi, scrisă într-un moment de disperare, ca boala lui să fie descrisă după moartea sa şi făcută publică.