Un taximetrist cu valoare de un leu

In Loganul galben, in care ne gindim sa ne urcam din fata lui AFI Palace Cotroceni, sta un tip de vreo 25 de ani, tuns scurt, pe la vreo 75 de kile. Ma aplec la portiera din fata-dreapta si-l intreb din priviri daca e liber. La 11 noaptea, multi n-au chef sa mearga decit pe unde-i poarta gindurile, fie ca-i vorba de casa, fie ca-i vorba de vreo zona din care ar mai avea sanse sa preia niste curse pe bani mai multi. Da din cap aprobator, cam pe principiul “Unde doreste domniile voastre, sefu’!“, scrie Alex Mihaileanu pe blogul Subiectiv.

Ii arat tigara a “Doua minute, sa termin de fumat” si imi raspunde printr-un ridicat din umeri a “Cum vrei, eu nu plec nicaieri“. Ne terminam tigarile, ne urcam in masina, dam comanda. Soferul taie Pandurii, face dreapta in fata la Marriott, o calca pina in fata Casei Poporului, taie Splaiul Unirii pina prin dreptul sediului Romaniei Libere, unde face stinga. Desigur, dupa ce-i soptesc sotiei, cit sa m-auda si el, “Sa vezi ce-om ocoli noi jumate de oras in seara asta“.

Mai taie niste stradute, iese pe Coposu, baga stinga pe linia de tramvai si ne lasa, intr-un final, in zona Iancului, la destinatie. Cam nervos, mai ales ca pe la Unirii il cam trasesem de urechi: “Aparatul de taxat functioneaza bine?“. Desigur, mi-a “confirmat” ca n-are nici o problema, chit ca batusem deja suta de mii de lei vechi pe doar jumatate de drum. S-a prins el ca ceva nu-i in regula, ca nu mi-a picat mie bine amplasarea aparatului de taxat pe locul destinat CD-urilor, fix in fata schimbatorului de viteze.

Citeste continuarea si comenteaza pe blogul Subiectiv.