Un zimbet inteligent si un hohot dracesc

Cu o voce usor ragusita, vorbind rar si apasat, Adrian Nastase parea, simbata, un om epuizat. A rostit un discurs lamentabil in fata unei sali lesinate: “Romania si romanii au nevoie de liniste si echilibru, de un zimbet inteligent, si nu de incrincenare, de acel sentiment al solidaritatii”.

M-am tot intrebat ce a vrut, de fapt, sa spuna: ca el, Nastase, e intruparea “zimbetului inteligent” sau ca romanilor cu zimbet timp le trebuie retusata putin fata? La cite chipuri posomorite o fi vazut la talpa tarii, unde a coborit din motive de campanie, la citi lumpeni si nespalati (vorba lui Theodorescu) i-or fi rinjit in sila cind le promitea marea cu sarea, Nastase simte nevoia

unui “zimbet inteligent”. Unde mai pui ca hohotele dracesti ale lui Traian Basescu ii dau, probabil, furnicaturi pe sira spinarii. Nastase a incercat simbata sa lase impresia ca trece lejer si superior, cu un aer de candidat sigur pe victoria sa, peste un moment extrem de dificil. S-a straduit sa creeze imaginea liderului scrobit care leviteaza deasupra

Romaniei, iar ideile sale plutesc in sferele inalte ale diplomatiei occidentale: “Ca presedinte al Romaniei, eu voi fi puntea de legatura dintre Uniunea Europeana si poporul roman”. O alta declaratie nefericita si cam aroganta.

PSD a produs, la sfirsitul saptaminii, cea mai clara proba de disperare. Nastase s-a grabit sa recupereze teren dupa lovitura de imagine data de retragerea lui Stolojan si intrarea lui Basescu in cursa pentru Cotroceni. A simtit nevoia sa faca zgomot, chiar cu riscul sa-si arunce partidul in ridicol.

A urcat pe scena de la Sala Palatului zeci de oameni, prezentati drept echipa de candidati, desi n-a putut arata si listele definitive. Asa ca unii pesedisti au urcat pe scena ca ficusii decorativi, ca sa umple rindurile si sa dea bine la poza de familie. In timp ce pesedistii se aplaudau intre ei la Sala Palatului, bucurestenii se inghesuiau indirjiti sa semneze pentru Basescu.

Plecat in campanie prin Ardeal, candidatul Aliantei a dat drumul unui suvoi de declaratii populiste: “Nu-mi plac covoarele rosii. Imi place asa cum sint si doar la televizor imi voi pune cravata”; “Nu-mi plac demnitarii care miros a Chanel si se imbraca in Armani”; “Nu vreau un stat care-si stropeste cetatenii din Mercedes si BMW”.

Spre deosebire de Nastase, care pozeaza intr-un fel de aristocrat al politicii, Basescu joaca exact pe dos. Candidatul Aliantei vinde electoratului imaginea unui presedinte-proletar, care “lucreaza cot la cot cu primul-ministru”, desi Constitutia nu-i permite interventia in treburile executive decit intr-un numar limitat de situatii.

Insa Basescu se poarta deja ca un mic Iliescu, promitind ca va fi un “presedinte jucator”, ceea ce se traduce prin nefericitul “tatuc al natiunii”, un model cam nedemocratic, nostalgic si antiprogresist.

Dar primele masuri strategice anti-Basescu au venit aparent din exteriorul PSD. Vadim Tudor a revenit peste noapte la discursul extremist si xenofob. Liderul PRM va incerca, probabil, sa contracareze discursul justitiar furat de Basescu, fascinat mai nou de tepele in care vor fi trasi Nastase si cei din echipa lui. Mai mult ca sigur ca PSD isi pune sperante si in Gigi Becali.

Lansarea lui precipitata in cursa pentru Cotroceni, batind cruci si matanii pe la Patriarhie, este inca un exemplu ca Basescu reprezinta, pentru PSD, iadul pe pamint. De altfel, Dan Voiculescu, unul dintre liderii Uniunii PSD+PUR, vede in Basescu “un Iuda al politicii romanesti”. Toate acestea nu sint insa decit semnele disperarii care au cuprins Uniunea lui Nastase si Voiculescu.

De o saptamina, cosmarul cosmarurilor, cel mai urit vis din cite putea visa in linistea de la Cornu, diavolul cu ris grobian si suvita incolacita pe chelie, a dat buzna in reveriile lui Adrian Nastase. Praful s-a ales de paradisul sau imaginar, in care se facea ca el candida si iesea fara prea mari emotii in turul doi.

De la retragerea lui Stolojan si intrarea lui Basescu in cursa pentru presedintie, PSD si Nastase s-au cam evaporat din peisajul mediatic. Pina si cele mai obediente televiziuni au stat cu ochii pe Alianta: Basescu plinge, stranuta, tuseste, Stolojan se intoarce etc. Trezit brutal din vis, lui Adrian Nastase i-a cam pierit zimbetul. Zimbetului inteligent i-a luat locul o cautatura disperata.

S-a trezit, ca in fabula cu broasca testoasa si iepurele, ca pina la linia de sosire mai are de alergat si ca Basescu fuge de parca ar fi inghitit ardei iuti.