Unicul Djuvara 101. Daca am visat sa fiu cineva, am visat sa fiu Djuvara

​Exista, pe pamant, un serviciu imaginar al transferurilor de viata? O forma prin care sa-mi injectez, precum drogul, viata lui Djuvara. Stiu raspunsul. Si mai stiu ca daca as vrea sa traiesc o viata, stiti cum viseaza un copil, as trai-o pe-a lui Neagu Djuvara.

Neagu Djuvara are cea mai misto viata. E din familie de boieri de linie lunga, cu chefuri, taine, aventuri, iertari, amoruri. Dumnezeule, sa tot stai sa le traiesti. Caci lumea boiereasca a lui Djuvara nu-i una orisicare, nu-i una plicticoasa.Saga Gradistenilor o dovedeste.

Putea fi un lenes, frate. Caci avut a avut. Dar l-au prins viclesugurile interbelicului. In care alde Eliade, Cioran, Ionesco provocau creierul sa nu stea ca prostul. In 1937 a intrat la Sorbona, printre cele mai mari din lume atunci si acum. Teoria lui refacuta si publicata mai tarziu era cea a istoriei in valuri, in trenduri. „Civilizaţii şi tipare istorice. Un studiu comparat al civilizaţiilor” – o privire de la distanta a trecutului, pe tiparul: istoria se repeta, istoria ne-nvata.

Dupa Sorbona, Djuvara nu mai apartine aventurilor intelectuale, ci mai ales celor ale vietii. Uite, de asta imi place viata lui Neagu Djuvara. Este omul onoarei. Ca asa era moda, ca asa credea, a fost la razboi. Si-a luat gloante la Odessa, fiind in campania din Basarabia şi Transnistria (iunie–noiembrie 1941).

A devenit, conform uzantelor si boieriei, diplomat. Din 1943. Si il prinde istoria de-un picior. E curier diplomatic la Stockholm tocmai în dimineaţa zilei de 23 august 1944, în legătură cu negocierile de pace cu URSS.

Din Stockholm simte aerul comunist din Romania. Rămâne în exil si e vanat de comunisti, pentru gura lui sloboda.

N-are cum trai din vorbit, asa ca in 1961 pleacă în Republica Niger, unde va sta 23 de ani în calitate de consilier diplomatic şi juridic al Ministerului nigerian al Afacerilor Străine şi, concomitent, profesor de drept internaţional şi de istorie economică la Universitatea din Niamey.

Am stat o data de vorba cu Neagu Djuvara despre femei. Nu vreau sa va divulg povestile, aromele, ceaiurile, noptile, apusurile africane. Intors in Romania, dupa 1990, se întoarce la dragostea dintai, istoria. Si rupe. Avea creierul mai bun decat treisferturi din Romania.

Se rataceste precum Fat Frumos in lumea lui Thocomerius–Negru Vodă. Are o dambla cu acesti cumani, dar damblaua este voioasa si, iarasi cu mine, era serios si suradeam impreuna de ea.

Daca as vrea sa traiesc o viata, pe a lui Neagu Djuvara as trai-o. Da, cu tot cu anxietati, instrainari, insingurari, rateuri. De ce? Nu credeti ca doar pentru desmaturi si diplomatii. Nu, nu. As trai viata lui Djuvara pentru judecata lui. Dreapta, clara. Cu principii. M-ar feri de gogomani. M-ar feri, stiu, chiar de mine.