(Un)like life

Pana una-alta, pot accepta asa o abordare minimalista, gen „divide et impera”. Ce ne place exista cu adevarat, ce nu… „dislike” sau duca-se. Cu ce nu sunt de acord e ca si „like”-urile astea le dam tot in functie de prietenii, nepotisme, interese si mai putin din motive de reala admiratie, consideratie, empatie. Mai dam „like” si ca sa ne dam importanti, sa ne bagam in seama, sa vada lumea ca existam si ca dam din picioare cu emotie si cu elan.