Va fi consultanța avocațială preluată de roboți?
Motto:„Îmi imaginez un viitor în care vom fi pentru roboți ce sunt câinii azi pentru oameni și în toată povestea asta eu pariez pe mașini”– Claude Shannon
Iată că după softuri care înlocuiesc șoferii, translatorii și asistenții personali a venit și rândul avocaților să dea piept cu inteligența artificială. Start-up-urile care lansează astfel de softuri se înmulțesc, iar firmele de avocatură cu viziune se adaptează, preluând și integrând, în măsura posibilului, concurența robotică, înainte de a fi eliminați de pe piață de conglomeratele de sârme și cipuri.
Superioritatea acestor softuri față de inteligența umană este neîndoielnică. De exemplu, în toamna anului trecut, peste 100 de avocați, de la firme de renume din Londra, au constatat ex propriis sensibus acest lucru, când s-au luat la întrecere cu un soft numit „Case Cruncher Alpha”. Procentul de reușită al avocaților a fost de 66,3%, față de 86,6% al softului.
În SUA, alte softuri sunt dedicate compilării clauzelor contractuale, iar rapiditatea, precizia și volumul de date analizate de softuri în comparație cu avocații ”umani” sunt net superioare. Programele care sapă după dovezi într-un volum imens de documente, în vederea pregătirii litigiilor sau cele destinate creării contractelor sau revizuirii acestora, sunt deja indispensabile.
De exemplu, platforma Law Geex poate lua orice contract nou și îl poate compara cu altele existente în baza de date, care este enormă. Manual, uman, aceeași comparație s-ar putea face în luni de zile, cu inerentele scăpări.
Aceste softuri sunt utile (deocamdată), în special în cauzele oarecum previzibile, repetitive, dar devin tot mai performante pe zi ce trece, nefiind deloc departe ziua în care vor putea emite și soluții bazate pe analiza jurisprudenței și a legislației. Și atunci vor putea înlocui cu succes orice judecător, care este doar un om, deci supus greșelii.
Nu trebuie să pierdem din vedere că roboții dotați cu astfel de softuri nu obosesc, nu greșesc, nu au pretenții la concedii sau zile libere, nu se îmbolnăvesc (teoretic) și nu pot fi influențați. În plus, au nevoie de un timp extrem de scurt pentru a furniza rezultatul analizei lor, câteva minute sau eventual o ora-două, nicidecum zile, săptămâni sau luni precum omologii cu ADN de homo sapiens. Aceste detalii nu pot fi ignorate în economia de piață, în care mereu va exista cerere pentru ceva mai rapid, mai ieftin, la aceeași calitate, sau chiar la un nivel superior de calitate.
Nici un client nu vrea să aștepte, nu vrea greșeli și nici nu adoră să plătească onorarii mari, dacă există alternativă. Iar acum există. Și e doar începutul!
Pericolul în sine nu este legat de îmbunătățirea activității avocaților prin preluarea unor munci de felul celor mai sus descrise. Acceptând treptat că tehnologia este o parte indispensabilă a muncii din sistemul judiciar, vom accepta, treptat, că putem trece și la următoarele etape: acceptarea unor roboți umanoizi care să preia profesiile juridice. Vi se pare de domeniul science fiction? Acum 20 de ani, tehnologia telefoanelor mobile părea la fel. Acum 200 de ani, avioanele păreau o fantezie demnă de disprețuit de orice om cu scaun la cap. Ambele invenții fac acum parte din viața noastră cotidiană. Când au ajuns astfel? În timp ce noi sau alții înaintea noastră ne vedeam de viață. Doar unii aveau viziunea viitorului.
Mai discutăm după 2030.
Un articol semnat de Veronica Dobozi – Partner și Tudor Colţan – Associate STOICA & Asociații