Vacanta in tara lui ”Helo” – Tunisia

Helooo! Pe plaja, in porturi si pe strazile tunisiene, esti acostat la tot pasul cu acest salut. Buticarii ies la usa, fiecare incercand sa-si vanda marfa inaintea vecinului. Organizatorii de excursii te ademenesc la bordul galioanelor restaurate, ce adulmeca marea si aventura, obladuite de o zeita din ghips vopsit in culori stridente, montata la prova.

Intr-o limba universala, anglo-franco-germana, presarata cu „haraso“, „noroc“ si gesturi largi, ti se ofera placeri divine. Te simti ca Ulise in plin cantec de sirene.

Singurul catarg de care te poti agata e gandul linistitor ca esti in concediu, si nu prada unei strigari de taraba, cum esti de fapt.

Si eu am fost Bond

In Tunisia nu exista obligativitate de viza pentru turistii romani, iar pretul unui concediu e foarte avantajos. Poate de aceea am intalnit multe familii venite din Romania, fascinate de reclamele turistice si de basmele despre Nordul Africii.

O romanca intalnita intr-o seara pe promenada mi-a povestit dintr-o suflare: „Locuim intr-un apartament micut, tip studio, deasupra restaurantului El Dourade in Port-el-Kantaoui, la patru kilometri de Sousse, perla Sahel-ului.

La noua dimineata, cand incepe forfota in port, ne trezim si noi; orchestratia strazii, helo-urile de diferite rezonante ne intra ca niste triluri de pasarele pe geam.

In nicio zi nu avem program fix, doar suntem in concediu; ne lasam dusi de magicul Helo! Asa ne-am plimbat trei ore pe mare cu Mabrouka, un vechi galion turcesc, zece minute pe sub apa cu Submarinul Galben si un sfert de ora am facut pe James Bond in barca lui de viteza.

Imagineaza-ti ca am si zburat…20 de minute, cu o parasuta trasa de barca cu motor. Toate distractiile astea ni le-au oferit ieftin localnicii, pe strada. N-a trebuit sa rezervam nimic la vreun birou de turism.“

Hedi si Capul de Negru

Hotel in Port el Kantaoui

foto: Dani Rockhoff

Alte specialitati turistice tunisiene, la preturi rezonabile, sunt aventuroasele excursii in Sahara cu automobile de teren, calaritul pe camile, viata de grota a Berberilor si manufacturile de piele, corali, covoare si ceramica. Multe amanunte despre modul de viata autohton poti afla direct de la tunisieni, care vorbesc franceza si adeseori, cursiv, engleza sau germana.

Dupa ce, in van, incercase sa ne vanda o excursie pe camile in desert, un berber poreclit Mario mi-a spus: „Am parasit grotele ca sa-mi incerc norocul pe plaja, cu turistii.“ De la noi s-a multumit pana la urma cu doi dinari „de-o bere“, jumatate din comisionul pe care l-ar fi incasat daca ne vindea excursia.

Un alt tunisian, disc-jockey-ul Hedi, mi-a marturisit ca visul lui e sa se casatoreasca cu o nemtoaica plinuta si sa traiasca o viata linistita la Hamburg, unde locuieste si fratele sau.

Iar carismaticul bijutier Aaron, dupa ce mi-a explicat in detaliu semnificatia Capului de Negru (echivalent cu europeanul 925) de pe o bratara de argint, mi-a soptit: „Anul viitor, magazinul meu de bijuterii va fi transformat intr-un muzeu de raritati.“ Si in Tunisia, oameni, visuri, ca peste tot.

Apusa Cartagina

La discoteca lui Hedi

foto: Dani Rockhoff

Ghidurile turistice ofera informatii utile despre tara, istoria ei si obiectivele interesante.

Idilicul orasel al poetilor, Sidi Bou Said, necesita o prealabila informare culturala pentru a-i savura pe deplin „atmosfera albastra“, iar fara consultarea unui ghid de specialitate, locuri sacre cum sunt Cartagina, Tunis, Kairouan, Utique sau stravechiul oras Thygga isi pierd din semnificatie.

Pentru cati amatori de istorie, eradicarea stravechii si bogatei Cartagine – in secolul al V-lea B.C., dupa victoria romanului Scipio asupra generalului cartaginez Hanibal – nu reprezinta apusul unei societati cu un sistem de conducere extrem de evoluat, premergator regimului republican?

Raptul colonizator roman – dus sub declaratii de intentie „civilizatoare“ si concretizat in cele trei razboaie punice care au durat, cu intreruperi, peste 100 de ani (264-146 B.C.) – a dus la distrugerea unei mari puteri comerciale si maritime a lumii antice si a unei societati in care religii de sorginte feniciana, greaca si romana coexistau fara asperitati.

Vandalii (in secolul al V-lea A.D) si otomanii (sec. VII A.D.) au desavarsit devastarea economica a tarii si instituirea unor regimuri militare opresive, a caror urme se simt in parte si astazi, prin rigiditatea controalelor de pasapoarte si restransa libertate de miscare in lume, a tunisienilor.

Oblicul Tunis

Vizitarea acestor obiective istorice e ca o calatorie in timp… dar desele si stridentele Helo-uri de pe strada te readuc in contemporaneitatea tunisiana, cu problemele ei politice si sociale. Tanara generatie adopta imbracaminte si comportament european, doar batranii ies regulat la rugaciune pe covoras.

Ritualurile religioase mahomedane incep sa isi piarda din strictete, se bea alcool, se mananca porc, iar femeile din orase sunt in plin proces de emancipare sociala si profesionala.

In Tunisia, deosebirile de religie sunt intampinate cu mai multa toleranta decat in alte tari nord-africane, ca Algeria sau Maroc. Un semnal al deschiderii, dincolo de nuanta lui pitoresc-publicitara, e tocmai vestitul Helo.

Fara el -ca preambul al intrarii in discutie cu bastinasii- nici eu, nici alti turisti n-am fi putut adauga un sens largit, umanist, experientei de soare, mare si camile din Tunisia.