Van Halen a murit. A tot sărit până a ajuns pe Lună. Și a făcut-o mai bine ca Elon Musk. Jump, frate, jump!

Am aflat de pe The Guardian azi noapte și mă gândeam că te interesează. Nu-s un mare băiat de muzică, sunt un pescar. Ciugulesc amestecat și doar hit-uri. Școala mi-am făcut-o cu Pittiș și-nainte și după Revoluție (pe Radio 3). Pe Van Halen mi l-a adus taică-meu dintr-o excursie în Rusia Sovietică, cred. Disc pe care l-am hărtănit. Jump era acolo. Săream ca dementul în camera mea mică din blocul comunist din Baba Novac, după ce mi-am definitivat stagiul militar. Jump, deci!

Eu am dambla pe sonor. Pe muzică. Jump, deci!

Jump ca obsesie:

Jump ca sănătate:

Jump pentru dragoste:

Jump pentru revoltă. Jump! Ieși din tipar. Jump, frate! Ieși din bârfă, ieși din furie. Jump! Poți! Să nu-ți mai înjuri aproapele! Jump. Cam asta înțeleg eu din Jumpul lui Van Halen. Aha și cam asta e și nemurirea. Atâta timp cât pot sări, cât oi trăi eu, sper, voi asculta Jump. Voi sări. Cântecul ascultat cu pasiune te face să-ți depășești limitele. Oi sări, până oi atinge și eu Luna, Ca Van Halen