Varujan Vosganian. N-ai cu cine! (de Cristian Patrasconiu)
Cei care il aplauda acum pentru subita criza de luciditate si responsabilitate pe care incerca sa ne-o vanda separat actualul ministru al Finantelor ar trebui sa isi reaminteasca faptul ca dl Vosganian e parte importanta din scenariul iresponsabilitatii parlamentare&guvernamentale pe care il vedem pus in scena de luni bune.
Marti, in unanimitate, in Camera Deputatilor a fost votata o ordonanta de urgenta care prevede marirea cu 50% a salariilor personalului didactic. Dupa ce toti reprezentantii partidului sau au votat pentru o asemenea prevedere (inclusiv ministrul de resort, aerianul domn Adomnitei), dl Vosganian a tinut sa explice ca adoptarea unei asemenea masuri echivaleaza cu declansarea unei bombe cu ceas asezate sub economia romaneasca.
“O astfel de masura ar avea ca efect cresterea fara precedent a inflatiei, accentuarea deficitului de cont curent si un deficit bugetar urias, ceea ce ar duce Romania intr-o stare de instabilitate economica, ce va fi agravata de situatia internationala.
Este cu atat mai neobisnuita o astfel de decizie cu cat toate tarile din Europa si Statele Unite iau in aceste momente masuri de precautie pentru a se proteja de efectele crizei financiare.” E o explicatie exacta, care ar fi avut de-a face si cu ideea de bun-simt, daca ea nu ar fi fost formulata ca atare de actualul ministru al Finantelor. Si continuarea acestei explicatii poate fi trecuta in acelasi registru: “Este limpede pentru toata lumea ca o astfel de masura nu poate fi adoptata doar pentru cadrele didactice. Trebuie sa inteleaga si cei care voteaza aceste masuri, ca voteaza practic pentru majorari similare la toate categoriile bugetare”.
Accesul de luciditate care il viziteaza pe Varujan Vosganian nu e o noutate pentru acest personaj. In urma cu an, domnul Vosganian a strambat din nas episodic atunci cand a fost vorba despre identificarea surselor de finantare pentru marirea pensiilor. La cateva zile distanta de la momentul sau de disidenta de catifea, soldat credincios partidului, Varujan Vosganian iesea in conferinta de presa si, mieros, ii explica presedintelui Basescu – cel care ii ceruse la acel moment sa ii prezinte sursele de finantare – ca nu e nici o problema, ca sunt bani, ca pac-pac, ca totul se rezolva, ca “vedeti ce simplu e!”.
Nu cu mult timp in urma, dupa un alt moment de ingrijorare lucida (cum ca economia noastra a inceput sa paraie serios pe la incheieturi de pe urma presiunilor cu substrat electoral la care e supusa), dl Vosganian aproba majorarea plafonului ajutoarelor pentru incalzire si, vioi, trimitea, ne informeaza Doc (Miron Damian) pe blogul sau, “un mesaj clar de simpatie si incredere pensionarilor”.
Sa fiu bine inteles: pe langa panica, ceea ce transmite acum ministrul Finantelor e, in fine, o chestiune de decenta si de responsabilitate publica. Problema e ca dl Vosganian vorbeste abia acum, dupa ce spirala populismului si a iresponsabilitatii a ajuns dramatic de departe. E o spirala care a avut mai multi arhitecti, iar unul dintre ei e, cu siguranta, si titularul portofoliului de finante. Mutatis mutandis, consecventa in inconsecventa pe care o vedem acum la Varujan Vosganian e asemanatoare cu atitudinea lui Cristian Adomnitei fata de ordonanta prin care se maresc salariile profesorilor, dar si cu atitudinea stupefianta a primului-ministru care e, de marti incepand, de acord ca decizia schimbarii procedurilor de numire a inaltilor procurori nu e oportuna.
INTERVIURILE HotNews.ro