Vechea versus noua "taxă pe stâlp": implicații pentru companii

Autoritățile locale au primit dreptul de a impozita turnurile de susținere a turbinelor eoliene ca urmare a „completării” definiției clădirii din Codul fiscal, la capitolul taxe și impozite locale. Legea adoptată de parlament adaugă în categoria clădirilor turnurile de susținere a turbinelor eoliene. Merită menționat că regimul acestei categorii de construcții s-a aflat în centrul unor dispute dintre mediul de afaceri și reprezentanții autorităților locale.

Mai precis, prin legea 285/2018 se adaugă la articolul 453 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, litera b), astfel: „clădire – orice construcţie situată deasupra solului şi/sau sub nivelul acestuia (…), inclusiv construcţiile reprezentând turnurile de susţinere a turbinelor eoliene.”

Modificarea a fost susținută inclusiv de Ministerul Finanțelor, care a arătat că e necesară în urma eliminării impozitului pentru construcțiile speciale, supranumit „taxă pe stâlp”.

Înseamnă că această modificare a definiției clădirii reînvie taxa pe stâlp eliminată de la 1 ianuarie 2017? Răspunsul este, în mod clar, nu din două perspective care vizează impactul „noului impozit”. Astfel, în primul rând, prin includerea turnurilor de susţinere a turbinelor eoliene în categoria clădirilor vor fi afectate doar companiile care dețin astfel de construcții. Comparativ, vechea „taxă pe stâlp” era datorată de persoane juridice care dețineau și alte tipuri de construcții (de exemplu conducte, baraje, stâlpi, platforme etc) din diverse domenii de activitate: energie, agricultură sau telecomunicații. În al doilea rând, valoarea impozitului datorat ar putea fi mai mică decât în cazul „taxei pe stâlp”.

Proprietarii acestui tip de construcții vor datora impozitul local care se calculează ca procent (între 0,25% și 1,3%) din valoarea impozabilă a clădirii. În schimb, impozitul pe construcţii speciale s-a calculat prin aplicarea unei cote (initial de 1,5%, iar în 2016 de 1%) asupra valorii construcţiilor existente în patrimoniul contribuabililor la data de 31 decembrie a anului anterior.

Prin urmare, efectul impozitului local pentru turnurile de susținere a turbinelor eoliene va fi mult limitat la nivelul economiei și se va aplica doar odată cu intrarea în vigoare a legii care prevede noua definiție a clădirii, impunerea retroactivă fiind exclusă.

În concluzie, modificarea legislativă oferă autorităților locale un instrument de colectare a impozitelor locale fără riscul ca deciziile de impunere să mai fie contestate sau atacate în instanță așa cum s-a întâmplat în perioada în care definiția nu conținea această categorie și, în plus, companiile vizate datorau și impozitul pe construcții speciale.

În acest context se ridică întrebarea despre cum va fi abordată modificarea legislativă în contextul litigiilor existente privind deciziile de impunere emise de autoritățile locale, până la apariția acestei legi. Atâta timp cât legiuitorul a considerat necesară completarea definiției se poate interpreta că, în opinia sa, prevederea anterioară nu se referea la acest tip de construcții. Astfel, se poate prezuma că începând cu anul 2016 și până la apariția acestei legi nu a existat o bază legală pentru a impune impozite locale pentru turnurile de susținere a turbinelor eoliene. Rămâne de văzut care va fi evoluția litigiilor având în vedere noile coordonate ale cadrului de reglementare.

Un articol semnat de Silviu Sandache, Director Taxe Directe Deloitte România