Sari direct la conținut

Viața după pandemie: Cât suntem dispuși să cedăm din drepturile noastre în schimbul siguranței medicale?

HotNews.ro
Dezinfectarea străzilor în Madrid, în timpul pandemiei de coronavirus, Foto: Muddy Ignace/DYDPPA/Profimedia Images
Dezinfectarea străzilor în Madrid, în timpul pandemiei de coronavirus, Foto: Muddy Ignace/DYDPPA/Profimedia Images

Vom trăi într-o lume dominată de frica de îmbolnăvire? Va exista tentația statelor de a spori supravegherea digitală a cetățenilor sub pretextul protejării sănătății acestora? Cum vor trebui adaptate marile orașe la nevoile unor locuitori obligați să respecte distanțarea socială? Încercăm să răspundem la aceste întrebări și la multe altele în episodul doi al articolului „Cum va arăta lumea după pandemie”.

În timpul pandemiei de coronavirus statele lumii s-au trezit în fața unor provocări cu care nu erau obișnuite. Chiar dacă oamenii de știință au avertizat de mult timp că omenirea este amenințată la modul real de apariția unui virus mortal, care se poate răspândi rapid cu efecte devastatoare, în marea lor majoritate sistemele medicale, chiar și din țări dezvoltate, nu au făcut față pericolului numit COVID-19.

În aceste condiții, prima întrebare care se ridică este dacă, în viitorul apropiat, vom asista la o revoluție reală a sistemelor medicale din lume și ce ar presupune acest lucru. Iar în acest context a apărut și un serios motiv de îngrijorare: cum se împacă nevoia de siguranță medicală cu cea de protejare a vieții private a cetățenilor?

Tehnologia aplicată în sănătatea publică și viața privată

Hong Kong, în timpul pandemiei de coronavirus. FOTO via Profimedia Images

L-am întrebat pe expertul în politici de sănătate publică Vlad Mixich dacă există în acest moment vreun model de succes dovedit în lume care poate fi aplicat ulterior și de celelalte state. Țări precum Japonia, Coreea de Sud sau Singapore au avut mai puține decese decât Italia sau Spania, de exemplu.

„Este încă foarte devreme pentru a indica cu fermitate către modele de succes. Dar dacă facem o fotografie de moment, modelul Coreea de Sud se evidențiază prin aplicarea timpurie a măsurilor de distanțare socială însoțită de deja celebra strategie TTT (testing-tracking-traceing) prin care persoanele suspecte de coronavirus sunt rapid identificate, iar în jurul lor și a contactelor lor se ridică un baraj epidemiologic. Pentru a fi capabil să aplici TTT e nevoie de capacitate mare de testare și anchete epidemiologice rapide, susținute prin tehnologiile mobile”, mi-a spus Vlad Mixich.

Dacă vorbim despre identificarea rapidă a persoanelor infectate cu ajutorul tehnologiei, nu putem să nu ridicăm întrebarea: ok, dar cum rămâne cu viața privată?

Pericolul este semnalat inclusiv de profesorul israelian Yuval Noah Harari, autorul „Sapiens” care, într-un interviu pentru DW, spune că sporirea măsurilor de supraveghere a cetățenilor trebuie dublate întotdeauna de sporirea măsurilor de supraveghere a guvernelor.

Vlad Mixich spune că pentru a atinge acel punct de echilibru între nevoia de siguranță sanitară și dreptul la viață privată „este esențial să existe actori independenți, de tip watchdog. Acești actori încă nu există în prezent în majoritatea țărilor și acolo unde există sunt foarte fragili”.

„Mulți am cedat deja o parte mai mare sau mai mică din viața noastră privată în schimbul relaxării sau unei orientări mai bune sau a cumpărăturilor mai confortabile sau pentru a ne monitoriza performanțele de fitness. Una dintre modificările majore aduse de revoluția tehnologică este redefinirea conceptului de viață privată, de intimitate, iar această pandemie va accelera această redefinire și va încinge o dezbatere publică deja încinsă. Frica de boală declanșează cele mai paradoxale reacții în societățile moderne, înalt tehnologizate și, în funcție de specificul culturii respective, vom vedea renunțări uluitor de ușoare sau rezistențe inexplicabil de puternice”, mi-a mai spus Vlad Mixich.

Profesorul Constantin Vică, director adjunct al Centrului de Cercetare în Etică Aplicată, este totuși optimist în această privință și crede că oamenii nu vor ceda atât de ușor la drepturi și libertăți decât dacă „vor vedea un câștig serios din această renunțare”.

„Dacă vorbim despre tehnologiile de urmărire, aplicațiile care au fost propuse pentru a vedea pe unde mai merg cetățenii și cu cine intră în contact, ele se dovedesc ineficace. În țările democratice, acolo unde au fost propuse pentru o utilizare voluntară, nu impuse, nu au avut succes, populația neinstalându-le. Acolo unde guvernele au încercat să le folosească coercitiv au adus mai multe probleme decât au rezolvat.

Încă odată, datele colectate nu pot reflecta adevăratul comportament uman. Oamenii se pot deplasa și fără telefon la ei, ca să dau un singur caz în care urmărirea nu produce rezultate. Colectarea masivă de date, dacă se petrece anonimizat, cu o bună informare a utilizatorilor (așa cum sună unele dintre propunerile din statele democratice) ar fi utilă dacă am avea modele bune de analiză și dacă le-am putea corobora și cu date de altă natură. Dar ambele lipsesc.

Nimeni nu renunță la drepturi și libertăți dacă nu vede în această renunțare un câștig serios. E nevoie de un întreg sistem de disciplinare și autodisciplinare, de coerciție și de schimbare a valorilor, de „spălare de creiere”, dacă vrem, iar astfel de schimbări istorice se fac ori foarte lent, ori cu foarte multe victime, după cum am observat până acum”, este de părere Constantin Vică.

Directorul adjunct al Centrului de Cercetare în Etică Aplicată crede însă că frica de îmbolnăvire nu va domina lumea, așa cum poate suntem tentați să credem în acest moment.

„Vedem că nici în timpul pandemiei, frica de boală nu e frica dominantă. Frica de sărăcie, de pierdere a resurselor va fi mai puternică. În țările democratice, în care bunăstarea a fost accesibilă celor mai mulți, nu va domina frica de boală, ci mai degrabă că noua lume nu va mai fi atât de echitabilă. Iar pe această frică se pot ridica în egală măsură populismul, dar și o politică a participării directe, a implicării, a atenției crescute pentru res publica”, spune Constantin Vică.

Iar adevărata provocare pentru democrație după această criză, nu va fi cedarea de către oameni a unor drepturi și libertăți în schimbul asigurării siguranței sanitare. În opinia lui Constantin Vică, provocarea pentru democrații este să nu încerce să se întoarcă la ce au fost înainte de pandemia de coronavirus.

„Democrația, în întreaga lume, în ultimii ani s-a aflat sub un continuu atac al populismului, radicalismelor și extremismelor de orice tip. Acum avem șansa de a ne întoarce la singura democrație care-și merită numele, cea în care toți participăm direct la luarea de decizii, la ocuparea de funcții și poziții, la responsabilități. Democrația așa-zis reprezentativă a obosit într-un colimator al tele-politicii spectaculare, grupurilor de influență trans-partinice, marilor contracte cu statul, e deja dominată de una sau alta dintre puterile executive sau judecătorești, lăsând-o pe cea legislativă în umbră, nemaigăsindu-și în cetățean rațiunea de a fi”, spune profesorul.

În ceea ce privește sănătatea publică, Vlad Mixich crede că vom asista la un avans tehnologic excepțional pentru binele cetățenilor:

„La nivel internațional este posibil să vedem tot mai multe solicitări de modificare a reglementărilor cu privire la monopolul oferit de patente în industria farmaceutică și a dispozitivelor medicale. Din punct de vedere științific, vom vedea o explozie și un avans tehnologic excepțional în dezvoltarea de metode de identificare rapidă a virusurilor, atât prin tehnici moleculare, cât și serologice”.

Iar acest lucru s-ar putea întâmpla concomitent cu crearea unor noi structuri internaționale sau acorduri între state, finanțate special pentru a lupta contra pandemiilor viitoare. „Organizația Mondială a Sănătății sau CDC-ul american și-au demonstrat limitele în acest context, în special din cauza ingerințelor politice”, a mai declarat Vlad Mixich.

Siguranța sanitară a cetățenilor și nevoia orașelor de a se adapta la noile reguli

Ljubljana, Slovenia. FOTO de Konstantin Kalishko / Alamy/ Profimedia Images

Libertățile democratice și nevoia de siguranță medicală a cetățenilor nu numai că nu trebuie să intre în contradicție, dar ridică la rândul lor alte provocări.

Ce vor face, de pildă, locuitorii din marile aglomerări urbane, care vor trebui de acum înainte să respecte distanțarea socială, să adopte măsuri stricte de igienă, să se protejeze singuri, dar în același timp să aibă acces la o viață de calitate în orașele în care trăiesc?

L-am întrebat pe Grațian Mihăilescu, fondatorul UrbanizeHub, care ar fi principalele măsuri pe care ar trebui să le adopte primarii marilor orașe din România pentru a asigura confortul locuitorilor după pandemia de coronavirus.

„Cred că e nevoie ca cetățenii să aibă acces în parcuri și spații publice de calitate. După aceasta perioadă lungă de restricții, lumea vrea să iasă în natură, în parcuri, să practice sport. Trebuie dezvoltate genul asta de spații publice, nu doar în parcurile existente ci și în jurul și proximitatea cartierelor, blocurilor.

Din păcate primarii nu înțeleg încă rolul comunităților urbane de a interactiona și de a se simți în siguranță alături de copii. Orașele au nevoie de spații de calitate, au nevoie de infrastructură pentru mobilitate alternativă sau micro mobilitate, au nevoie de spații pietonale (walkable cities) pentru a te putea deplasa din punctul A în punctul B pe jos.

Sunt exemple deja de orașe care au implementat genul asta de strategii și care în timp scurt au ajuns să reducă poluarea din trafic, congestia și aglomerația. Sunt orașe ca Ljubliana care a fost numită Capitala Europeană Verde in 2016, tocmai pentru că a reușit să aducă mobilitatea urbană la 30% alternativ, 30% mașină personală și 30%transportul în comun.

Mai e Viena care devine unul din cele mai sustenabile orașe din acest punct de vedere”, mi-a spus Grațian Mihăilescu.

Lumea de după pandemie va avea în mod cert multe provocări pentru cetățeni, fie că vorbim de siguranța medicală, drepturile individuale sau nevoia de adaptare a orașelor la noile condiții de distanțare socială. Dacă lucrurile se vor schimba într-o măsură mai bună sau mai proastă, acest lucru va depinde, într-un final, tot de cetățeni.

Acest articol face parte din proiectul Lumea în schimbare, o inițiativă HotNews.ro, susținută de Fundația Konrad Adenauer. Opiniile prezentate în materialele proiectului nu reprezintă în mod necesar poziția partenerului nostru.

Citește și:

ARHIVĂ COMENTARII
INTERVIURILE HotNews.ro