​VIDEO FOTO Cazul Talgo Bosnia – Povestea trenurilor rapide și luxoase cumpărate de una dintre cele mai sărace țări europene

Statul Bosnia și Herțegovina are sub 600 km de cale ferată și sunt foarte rare porțiunile unde trenurile pot depăși 70 km/h. Țara afectată grav de războiul de acum două decenii a decis să cumpere trenuri luxoase Talgo ce pot rula cu 220 km/h, iar decizia a uimit multă lume. Trenurile au stat șase ani în depou și din 2016 sunt în circulație. Mai jos puteți citi despre una dintre cele mai mari anomalii feroviare din regiune, dar și despre trenurile speciale ale fostei Iugoslavii.

O țară superbă pustiită de război

Bosnia este cunoscută pentru războiul de acum 25 de ani, conflict care s-a încheiat prin acordurile de pace de la Dayton (Ohio), însă a lăsat 100.000 de morți, două milioane de oameni strămutați și infrastructura făcută țăndări.

Podul de la Mostar (foto Wikimedia Commons)

Acordul de pace a dus la crearea a două entități statale; Federația Bosniei și Herțegovinei (unde predomină bosniacii și croații) și Republika Srpska (cu 80% sârbi și capitala la Banja Luka).

Bosnia este o țară unde răul se combină cu binele și lucurile pozitive, cu cele negative. Bosnia este țara unor peisaje montane superbe, dar și a orașului Srebrenica, locul unui masacru înfiorător produs acum un sfert de secol. Bosnia este țara criminalilor de război Radovan Karadzic și Ratko Mladic, dar la Sarajevo s-au născut și oameni celebri pentru creațiile lor cinematografice, respectiv muzicale: Emir Kusturica și Goran Bregovic. Tot în Bosnia – aflată atunci în Austro-Ungaria – s-a născut Ivo Andric, scriitor care în 1961 a primit Nobelul pentru literatură.

În prezent, cel mai cunoscut bosniac în lume este Edin Džeko, jucătorul lui AS Roma.

Bosnia este printre țările europene cu cel mai mic PIB mediu, alături de Moldova, Macedonia de Nord, Albania, Armenia, Ucraina și Georgia, iar țara este condusă printr-un sistem tripartit de președinție rotativă. Alternativ vin la putere sârbii ortodocși, bosniacii musulmani și croații catolici. Țara este condusă din octombrie de un ultranaționalist sârb, șomajul este la 26% și tinerii pleacă în număr mare din țară, în special spre mult mai prospera Slovenie.

Segmentarea între aceste două entități cu grad ridicat de autonomie se poate vedea la toate nivelurile, inclusiv la calea ferată, existând două companii feroviare, ceea ce îngreunează lucrurile (când trenurile trec dintr-o entitate în alta se schimbă mecanicii, locomotivele și personalul feroviar).

Tren bosniac vechi (Zeljeznice FBiH )

Bosnia și Herțegovina are 3,5 milioane de locuitori și o suprafață de cinci ori mai mică decât România. Deși nu este o destinație turistică celebră, Bosnia are multe locuri superbe, raportat la suprafață. La Mostar se află Stari Most, celebrul pod de piatră (refăcut după ce a fost distrus în război), pe râul Una se face rafting, lângă Jajce există cascade frumoase, iar Bjelasnica este una dintre stațunile de schi renumite în Balcani.

Tren Talgo

În plus, călătoria Sarajevo – Mostar este în topul celor mai frumoase drumuri pe care le poți face cu trenul în Europa.

Vremurile bune ale trenurilor iugoslave au rămas mult în urmă

Trenurile circulă de peste 110 ani între Sarajevo și Čapljina, la granița croată, iar din 1963 calea ferată are ecartamentul standard european.

În anii 50 Trenul Albastru (Plavi voz) al lui Iosif Broz Tito era printre cele mai luxoase din lume, iar pe vremea fostei Iugoslavii între orașe precum Sarajevo, Zagreb sau Belgrad erau mult mai multe trenuri decât acum și erau mult mai rapide. Amănunt interesant, o parte erau tractate de locomotive de la Electroputere Craiova. Fosta Iugoslavie avea în anii 70 un nivel mult mai ridicat de trai decât România, Bulgaria sau URSS și existau vara trenuri de lung parcurs chiar și de la Marea Nordului până pe costa Adriaticii.

Biroul lui Tito în Trenul Albastru (foto Wikimedia Commons)

În prezent, Bosnia nu mai are legături feroviare internaționale, iar războaiele ce au dus la destrămarea fostei Iugoslavii au distrus aproape în totalitate și rețeaua feroviară din Bosnia, izolând țara. Estimările sunt că pagubele aduse infrastructurii au depășit un miliard de dolari, dar, spre deosebire de Croația, Bosnia a investit mult mai puțin în ultimii 15 ani.

În 1984 Sarajevo găzduia Jocurile Olimpice de Iarnă și își trăia momentele de glorie. Pe atunci, trenul Olympic Express era cel mai modern din Iugoslavia, vagonul restaurant era celebru și trenul era plin de schiori și oameni de afaceri. Nimeni nu ar fi bănuit că zece ani mai târziu Sarajevo urma să fie victima unui asediu sângeros ce a lăsat în urmă povești cu moarte, distrugere și lunetiști nemiloși.

Tren convențional bosniac cu un vagon

Legătura feroviară dintre Belgrad și Sarajevo (500 km) a fost reluată abia în 2009, dar a fost din nou întreruptă acum câțiva ani. Este o caracteristică a legăturilor feroviare din Balcani unde anulările sunt dese, astfel că doi – trei ani două capitale pot fi legate de un tren direct și apoi trenul este desființat. O explicație este și faptul că între unele dintre fostele republici iugoslave relațiile sunt tensionate și autoritățile nu se înțeleg (de exemplu relațiile Serbia-Kosovo). În plus, companiile feroviare au probleme financiare și material rulant vechi.

În 1988 trenurile făceau sub șapte ore de la Sarajevo la Zagreb și 6 ore de la Sarajevo la Belgrad. Între Sarajevo și Banja Luka călătoria dura trei ore și jumătate. În anii 60 au fost electrificate mai multe linii importante și vitezele medii erau mai mari decât acum ân Bosnia, Serbia și Macedonia de Nord.

Interiorul unui tren Talgo

Dacă în prezent Bosnia nu mai are trenuri internaționale, în 1988 trenul ”Mostar – Dalmacija Express” traversa teritoriul actualei Bosnii, în lungul drum de la Kardeljevo (actualul Ploce, la Adriatica, în Croația) până la Stuttgart (26 de ore mai târziu).

În prezent rețeaua feroviară bosniacă este într-o stare precară și sunt puține zonele unde trenurile pot rula cu peste 70 km/h și de-a dreptul rare cele cele cu 100 km/h.

De la Sarajevo la Mostar sunt 129 km, iar trenurile fac aproape două ore. De la Mostar mai sunt 34 km până la Čapljina, la granița croată.

De la Sarajevo până la Zagreb (capitala croată) sunt 500 km, dar nu există tren direct. Noile trenuri Talgo circulă însă de la Sarajevo până la granița croată, la Doboj sunt (172 km în 3 ore și 15 minute).

Foto Zeljeznice FBiH

În Bosnia circulă foarte puține trenuri: de exemplu sunt trei pe zi pe sens între capitală și Mostar și două între Sarajevo și Doboj. Nu de puține ori locomotiva tractează un singur vagon.

Cum este să cumperi Ferrari-uri cu care nu ai unde să mergi

Bosnia are doar 550 km de cale ferată și distrugerile de după război au fost semnificative. Cu atât mai mare a fost uimirea când în 2005 țara a cumpărat nouă trenuri de mare viteză de la compania spaniolă Talgo, celebră pentru trenurile AVE care au schimbat Spania în ultimii 27 de ani.

Tren croat produs de Konacar (foto ZbiH)

Aceste trenuri ar fi trebuit să schimbe și Bosnia, dar condițiile erau mult diferite în micuța țară balcanică unde trenurile capabile să prindă 220-240 km/h ar fi trebuit să intre pe o rețea atât de veche și de nemodernizată, încât viteza maximă era de 70 km/h și unele echipamente și elemente de infrastructură au și peste 100 de ani vechime.

Unii au spus că aceste trenuri se vor a fi un simbol al renașterii Bosniei, o dovadă că lucrurile revin la normal și că pot fi servicii excelente și în Bosnia. Trenurile, cumpărate cu 67,5 milioane euro, au ajuns în 2010 în țară, dar șase ani au stat în depou pentru că în momentul în care s-a semnat contractul politicienii aflați atunci la putere se angajaseră și că vor fi investiți 300 milioane euro pentru modernizarea infrastructurii, astfel încât aceste trenuri superbe să ruleze cu viteze semi-decente.

Însă planul de investiții a fost mult mai mic, nu au fost bani nici pentru întreținerea trenurilor și nici fonduri pentru a aduce oameni care să le pună în circulație. Abia în 2016 au început să circule primele garnituri Talgo, dar încă din 2013 oficiali ai companiei feroviare din Bosnia și Herțegovina admiteau că achiziția a fost o greșeală și că este ca și când ai cumpăra mașini Ferrari cu care însă nu ai unde să mergi.

Bosnia, localizarea pe hartă (Google Maps)

Nu s-a făcut vreo anchetă legată de achiziție și nici nu s-a adus vorba de acuzații de corupție.

Viteze de trei ori mai mici la teste

Când trenurile au ajuns în Bosnia, acum nouă ani, au fost făcute teste între Sarajevo și Doboj, prima rută pe care trenurile aveau să intre oficial abia șase ani mai târziu. Viteza maximă la testele din 2010 a fost de 70 km/h, de trei ori mai puțin decât ar fi putut trenurile, dacă liniile erau în stare excelentă. Atunci, autoritățile spuneau că s-ar putea atinge viteze de 140 – 160 km/h dacă se vor face lucrări extinse de reabilitare, dar acestea nu s-au concretizat.

Cele nouă trenuri Talgo au fost cumpărate de operatorul feroviar din Federația Bosniei și Herțegovinei – ŽFBiH. În 2005 și operatorul din Republika Srpska (Željeznice Republike Srpske) ar fi vrut să cumpere cinci trenuri Talgo, cu 40 milioane euro, dar intenția nu s-a concretizat.

Compania feroviară Zeljeznice FBiH a introdus în septembrie 2016 primele trenuri Talgo în septembrie 2016 între Sarajevo și Doboj, cei 172 km fiind parcurși în peste trei ore. Viteza medie era mult sub ce puteau vagoanele, însă confortul era ceva nemaivăzut, cu spațiu mare pentru picioare, televizor în vagon, prize, WiFi și posibilitatea de a asculta radio-ul, dacă îți aduceai căști.

Veniturile operaționale ale companiei ZFBH au fost în 2017 de 57 milioane euro, iar numărul de pasageri transportați a crescut cu peste 55.000, la 413.000. Față de 2016 numărul de pasageri a crescut cu 60%.

Presa din Bosnia scria în 2015 că operatorul Zeljeznice FBiH datorează Talgo în total peste 132 milioane de mărci convertibile (moneda națională a Bosniei) pentru cele nouă trenuri cumpărate cu ajutorul unui împrumut garantat de guvernul spaniol. Publicația Avaz scria că perioada de garanție pentru trenuri a expirat în 2013, iar spaniolii și-ar fi retras atunci oamenii trimiși să pună trenurile pe șine. Publicația mai scria și că trenurile nu au fost puse în circulație fiindcă nu au fost îndeplinite condițiile pentru integrarea lor în infrastructura locală.

Faptul că Bosnia a ales să cumpere trenuri moderne și confortabile nu este rău. Greșit a fost însă că aceste trenuri au stat șase ani în depou, că au venit pe o infrastructură cu totul nemodernizată și că practic, cum spune o veche vorbă populară, căruța a fost pusă înaintea cailor. Suma în sine, 67 milioane euro, nu este atât de mare, ar ajunge pentru reabilitarea a 10 km de pe Coridorul IV feroviar, însă este mare pentru Bosnia.

Anul trecut a fost terminată electrificarea unui segment de 47 km dintre Bihać și Bosanska otoka, astfel că trenurile Talgo au fost introduse și între Sarajevo și Bihac, o călătorie de opt ore și jumătate.

Vagoane din Bosnia (wagonweb cz)