​VIDEO FOTOGALERIE Ozzy Osbourne la Bucuresti: Ozzy presedinte!

„Damblagit, dar adorabil” (cum il descria un fan dupa concertul de aseara); „dement, extravagant, controversat”, dar „perfect asa cum este” (cum il caracteriza singurul roman care a scris o carte despre The Prince Of Motherf***ing Darkness);

capabil sa transforme niste injuraturi birjaresti in cele mai romantice declaratii din lume; nepriceput in arta hotiei (a dat spargeri in tinerete purtand manusi, e drept, dar le taiase varfurile, pentru ca ii era cald. Rezultatul: o multime de amprente lasate prin toate casele vizitate);

cu experienta in cele mai neasteptate domenii (a fost ucenic de instalator, macelar, a avut chiar si un job in care testa claxoane de masini); mai mult decat punctual, carismatic, capabil sa zambeasca mereu, chiar si cand e plictisit (aflat in inchisoare, si-a tatuat genunchii cu doua smiley face-uri);

imun la orice posibil atac al Flacarii Violet (un pasaj nostim introdus la sfarsitul videoclipului Gets Me Through spunea: „L-am contactat pe Diavol la resedinta sa din Las Vegas. Rugat sa comenteze, Satana a zis: „nu, nu este baiatul meu, dar il iubesc ca pe un fiu”.”)

… acestea sunt cateva dintre calitatile ce il recomanda pe Ozzy Osbourne ca viitor presedinte al Romaniei. Primul pas a fost facut sambata, cand Ozzy a pupat Tricolorul pe care il purta in jurul gatului.

Cu urarea „Ozzy buna!” se despart doi prieteni, unul dintre ei aflandu-se pe drumul catre Zone Arena, pentru a lua lumina de la cel supranumit, atat de infiorator, „The Prince Of Mother***in’ Darkness”.

O zi de sambata picata pe data de 2 octombrie, dupa ce, cu 24 de ore inainte, se sarbatorea in lume Ziua Internationala a Muzicii. La romani, evenimentul este sarbatorit cu un mic decalaj. O intarziere marunta: de o zi, sau poate de Ozzy…

La Zone Arena tocmai si-au terminat recitalul cei de la Luna Amara, iar Mihnea Blidariu intra si el, foarte inspirat, in categoria fauritorilor de jocuri de cuvinte, caci numele lui Ozzy este ofertant pentru limba romana: „Vi-ne O-zzy!” canta in gluma Mihnea la microfon, cu apropo la piesa-vers Vine o zi a celor de la Holograf.

Lumea zambeste in semn de incuviintare si imediat „ultrasii” dau tonul pentru cateva reprize de scandari: „Ozzy! Ozzy!”

Un pusti si o pustoaica, frati, isi poarta cu mandrie justificata perechile de ochelari cu lentila rotunda (cum stim ca purta mereu Ozzy si, inaintea lui, John Lennon) si se agita sub privirile ingaduitoare ale mamei: nu mai au rabdare sau poate doar nu se pot abtine cand simt ritmurile celor de la AC/DC razbatand dinspre boxe.

Rugamintile si scandarile sunt luate in considerare chiar mai repede decat s-ar fi asteptat oricine, iar la 19:45 o voce se suprapune peste cd-ul ce nu a fost oprit inca.

„Oooooo”-uri si „ey! ey! ey!”-uri misterioase par sa se auda din culise: este Ozzy, care cere „Let me hear you louder!”, desi pe fundal cd-ul cu AC/DC inca mai canta.

„I have one rule for you… and that is: go crazy! Are you ready? Let the madness begin!” spune in continuare Ozzy, care a aparut intre timp pe scena.

„Let me see your hands!” Mainile catorva fani se elibereaza instantaneu de paharele destul de pline, iar berea este imprastiata peste capetele altor spectatori, mai putin norocosi.

Bark At The Moon este piesa de inceput, prilej pentru observatii intre prieteni: „Mi se pare mie… sau falseaza acuma?” spune un individ, care a observat ca Ozzy nu aude in monitoare mai nimic si ca le cere insistent celor din culise remedierea situatiei. „Taci, ca e blasfemie!”, il linisteste cu o gluma amicul sau.

Urmeaza Let Me Hear You Scream, o piesa de pe noul album, apoi Mr Crowley, la care Ozzy cere sa vada „those lighters”, face miscari ca la fitness cu publicul (bratele se misca sincron, cand spre stanga, cand spre dreapta), iar la final elibereaza spuma peste capetele infierbantate, cu ajutorul unui furtun. „I f***ing love you all! God bless you all!”

„Remember this one: you’re beautiful! Everybody jump!”, comanda Ozzy la piesa I Don’t Know si aproape nimeni nu indrazneste sa incalce porunca.

„Would you like to hear a Black Sabbath song now? Can’t hear you!” spune apoi cu emfaza, pentru a starni reactia publicului, caci este cantata celebra Fairies Wear Boots.

Suicide Solution readuce furtunul cu spuma: victime ii cad din nou primele randuri de fani, dar de data asta Ozzy participa si el si isi pune fata si plete in fata jetului. „You are f***ing great, I love you, man!”

Suntem adusi pe Road To Nowhere, finalul piesei gasindu-l pe Ozzy in genunchi, multumindu-ne pentru primirea romaneasca foarte calda.

„Ozzy! Ozzy!” striga din nou lumea, in timp ce mai in spate cineva glumeste „2 zile! 2 zile!”

War Pings aduce nebunia, caci este vorba de unul dintre piesele cele mai apreciate ale Black Sabbath. „Let me see your f***ing hands! Come on, f***ing bitch!” incearca sa para Ozzy brutal. Pune din nou tunurile pe public, isi improspateaza si el insusi tenul si arata din nou alb de la spuma. „You are number one!”

Ne este prezentata trupa, pe Shot In The Dark ne luam portia de gimnastica (brate miscate sincron), iar Rat Salad este condimentata cu un solo de chitara si cu un solo de tobe

Nici nu se termina solo-ul de tobe, ca Ozzy se si aude din culise incurajand: „ey! ey!” Apare amenintator: „I can’t f***ing hear you! What about you?” – se indreapta catre partea de public ce nu pare sa strige indeajuns de tare: „Come on, you f***ers!” (apelativ care din gura lui Ozzy devine mai frumos decat orice declaratie de dragoste).

Iron Man! face The Prince Of Darkness oficiile si spune celebra propozitie introductiva de la poate cea mai importanta piesa Black Sabbath: „I am Iron Man!”

O fata cu un steag al Romaniei este ridicata pe umerii cuiva intre primele randuri de fani, dar Ozzy nu se lasa nici el mai prejos. Ia din culise un steag al Romaniei, alearga cu panza deasupra capului, dintr-un capat in celalalt al scenei, apoi si-l innoada in jurul gatului.

„A special song a wrote a long time ago: Killer Of Giants. Love you, people! God bless you all!”, pentru ca dupa solo sa fie aruncata o haina dinspre public catre scena, dar toala este returnata de Ozzy.

I Don’t Wanna Change The World aduce un nou indemn de a sari, iar tatal heavy metal-ului ia niste apa si isi uda parul, infierbantat.

„One more song, but if you extra-extra-crazy, we’ll do more: you have the permission of Ozzy to go crazy!!! Come on, you c**t!”

„1,2,3!” numara el si apoi toti romanii striga deodata. Inca o incercare, apoi vine randul lui Ozzy sa tipe: „All aboard!”, celebrul semnal de la inceputul lui Crazy Train. Din nou foloseste furtunul cu spuma, dar ia si doua galeti cu apa pe care le arunca peste public, iar mai tarziu cade in genunchi in fata noastra, din nou.

Bisul nu se lasa mult asteptat si auzim imediat din culise: „I can’t hear you!”

Mama, I’m Coming Home aduce multa melancolie, pentru ca apoi sa fim indemnati din nou la nebunie: „You must go crazy if you want one more song!”

Paranoid devine astfel pretextul pentru manifestaria nebuniei in cazul a peste 20.000 de oameni, si cel care se autointituleaza Madman intervine iarasi ca un pompier, cu celebrul deja furtun cu spuma.

„I love you” zice Ozzy si pupa steagul Romaniei. „You are f***ing trully the best people, thank you. Good night, God bless you, I love you all!” „Ba nu, noi te iubim” – gandeste probabil fiecare dintre cei prezenti.

Si cinci minute mai tarziu, un fan striga descatusat, in mijlocul multimii ce se indreapta fericita spre casa: „Ozzy presedinte! Ozzy presedinte!”

​