VIDEO Grigore Lese: Stiti cum ii corinda asta? Cu ploaie, cu ger, cu saracie

”Ce inseamna pentru mine colindator adevarat? Ce inseamna „adevarat”? Daca are 55 de ani, inseamna ca el de 52 de ani umbla tat anul si colinda tat satul – de la varsta de 3 ani. Ala-i colindatorul. Eu am 57 – Doamne, dă! – de 53 de ani eu umblu la colindat! Nici o pauza!”, a explicat Grigore Lese saptamana aceasta, la Sala Galateca, in cadrul unui concert de colinde la care au participat colindatori din satele Ungureni si Libotin.

Nu „artistocratii”, ci oamenii din josul satului colinda
„Bongăul” sau colindatorul care nu poate colinda
A colinda inseamna „a te roti”
De unde vine denumirea de Mos Ajun

„Sa vedeti dupa ce plangeau fetele, dupa ce fel de barbati. Unde-si arata ei barbatia? Este un joc, un ritual: „Frunza verde cucuruz / Hai fecior la joc in sus” – zice strigatura – „Ca la ceteras i-am spus / Sa ne zâca joc in sus / Sa ne zâca pâna-n sara / Si mâni tătă ziua iara”. De data asta, ceteras ii Gherasim, la fluier. Iar feciorii vor bate un pic pamantul, sa iasa norocul.

Sunt foarte multe de discutat despre „corinda”. De unde vine corinda, ce-i cu corinda, care sunt temele, de ce se corinda… Noi n-am venit aicea sa facem conferinte. Am venit sa va aratam cum se corinda p-acolo. Conferintele-s la academie, numai ca stiti ce? Degeaba vorbesc la academie dar nu stiu cum se corinda. Stiti ca la noi e plina lumea de teoreticieni, practicieni mai putin. La colindat aicea nu ne indesam. Dar scriem despre corinda ca ar fi…, teorii… Am acasa un dulap numai de carti scrise, carte dupa carte. Unul scrie „corinda vine din calende”, altul zice ca vine din „aleluia, Domine”, altu ca de la neamul arilor – ma-nnebunesc, domle. Atat am citit despre ei… dar zic „ei o umblat in viata lor a colinda? O umblat ei sa vada colinda? Nem tudo, cum zice unguru!

Ia ascultati ce vreau sa va spun acum: aristocratii au colindat in viata lor vreodata? Nu! Stiti cine o colindat? Oamenii din josul satului. Ca ei s-o dus la rasarit. Aci o colindat. Ce inseamna pentru mine colindator adevarat? Ce inseamna „adevarat”? Daca are 55 de ani, inseamna ca el de 52 de ani umbla tat anul si colinda tat satul – de la varsta de 3 ani. Ala-i colindatorul. Eu am 57 – Doamne, da! – de 53 de ani eu umblu la colindat! Nici o pauza!”

Stau toti la televizor, la emisiunile aceastea de divertisment. Si in urechile dumneavoastra, din pacate, aveti acest sunet. Nu-i asa colinda, domnule! Eu nu va pot arata aici decat numai relicve de cum trebuie sa fie corinda. Stiti cum ii corinda asta? Cu ploaie, cu ger, cu saracie, cu colac mancat pe ninsoare. Si zice asa strigura:

Ciucur verde de matasa

Sloboaza-ne gazda-n casa

Ca de-asara stam p-afara

Si ninge, si vremuieste

Si murgutu cimpoveste

Murgu trebuie potcovit

Cu potcoave de colac

Si cu cuie de carnat

Zica gazda ce ne-a zice

Fara carnati nu ne-om duce

Fara ciont, fara schinare

Supere-se cat de tare

Ca i-a cere: stim ca are

si zicea „La anu si la multi ani!” Si era cate unu de-asta zgarcit – spunea asa, cam si cu gura altuia: „haidati in casa…”

Eu am corindat numai oamenii saraci. Corinda trebuie sa fie bucurie: ne intalnim, cinstim mortii! Si de-atatea ori am povestit de Lelea Mare din Borcut. Avea numa’ brandusi toamna si primavara, si nuci, si alune stranse de ea si le aducea si le pregatea pentru colindatori. Avea doar patru pereti la casa!

Si ma duceam si colindam aristocratii… si usile erau ferecate de lăcăți la 3 dimineata. No, zic „hai sa merem la Lelea Mare, ca la ea e lumina aprinsa”. Stia sa primeasca lumina!…

Ceilalti ziceau „haide, ma, nu merem acolo, ca n-are nimic sa ne deie”. Si o colindam. Si intr-un an așe ne-o dat: 85 de alune la unu’, 5 mere si nuci 20 cate la unu’. Le-am pus in bărbânț, am iesit afara, le-am imprastiat pa omat si le-am impartit noi intre noi. Si ne bateam de la alune. Dar-ar Dumnezeu sa mai vad eu viata aceea o data! Acuma stii de ce se bat? De la Dacii! Domle, se bat de la zgomot!

De ce i-am invitat pe ei? Pentru ca la ei se mai pastreaza lucrurile acestea. Ici colo… dar minteala este mare si-acolo. Sunt smintitori de-astia: in mijlocul satului fac o casa de betoane. Rugamintea mea este: daca aveti ocazia, duceti-va pe la Ungureni, pe la Costeni si va plimbati pe-acolo, ca e de-ajuns. O sa va bucurati ochii. Vedeti, eu pe locurile astea m-am nascut. Nu va pot descrie cu cuvinte, cu vocea.

Exista si colinde cosmogonice: despre soare, despre pomul vietii, despre luna. Exista colinde care canta de „florile dalbe de mar”. La ce se refera „florile astea de mar”? La țurțurii de la…? Nu, la florile dalbe, adica ale lunii. La luna se refera. Exista o colinda foarte frumoasa: „Pom inramuratu'”.

Pom inramuratu’

De poame-ncarcatu

Vantu-si traganare

Poamele chicare

Prunci le culesara

Si le trimesare

Pe-un picior de plaiu’

La fete de craiu’

Luna-n drum le-o statu’

Si le-o intrebatu’

Di unde le-aduceti

Inapoi le duceti

De la sfantu’ soare

Cu mare rugare

In coate si-n jarunte

Pa cel varf de munte

Muntele s-o ruptu

Dincol’-o trecutu

Cateodata, in seara de Craciun n-aveam niciun colindator cu mine si trebuia sa colind singur. De ce? Pentru ca ceata de colindatori si colindatorii se aleg dupa auz si dupa glas. Nu poate umbla oricine la colindat. Si aveam „bongăi” de-astia, care nu puteau colinda. Bonăiau langa noi, adica nu puteau colinda. Daca erau doi frati in casa, zice „ba, ia-l pa Sandu!” „Pai nu colinda numai Radu?” „Da’ luati-l cu voi!” Si atunci ce faceam cu el? Cand bonăie si ne incurca, zic „Radule, tu taci!” Si statea acolo si purta colaci, desagi, se ducea in stanga, in dreapta, dar nu-l tare lasam, sa nu-l suparam. Dar asta se intampla intr-un an. C-al doilea an nu mai venea cu noi. Nu mai avea indrazneala sa vie cu noi.

Nici o sarbatoare nu-i

Ca nasterea Domnului

Asa binecuvantata

Si de crestini asteptata

Parintii nostri-n vecie

Asteptau postul sa vie

In tot postul sa colinde

Astazi nu colinda nimeni

Nu colinda, nu postesc

Numai rele savarsesc

Suduieste fiecare

Si cel bun, ca si cel mare

Scumpule Mantuitor

Varsa-n inime lor

Varsa bunatatea ta

Sa cinsteasca nasterea

Varsa-ti bunatatea Ta

Sa-ti cinsteasca nasterea.

Daca-i intrebi pe oamenii batrani ce-i cu lerul… „a, lerul de la fitiu”, zice, adica de la soba, fara sa faca legatura cu neamul arilor, cu imparatul Aurelian si cu „Velerim si Veler, Doamne”, cu Valerian. Nu! Ei stiu de ler… Dar nu asta este important. Ce este important: nu pot canta ei despre lei acuma, ei trebuie sa cante despre nasterea Mantuitorului. Si duc vestea asta.

Copilasii mititei au o colinda si un bât si-l agita. Si zic asa copilasii mici – si fete, si baieti, la un loc: „Buna ziua lui Mos Ajun!” Dar ce zic cand spun „Mos Ajun”? Al jun – este un jun batran si unul tanar. Si cela batran trebuie sa moara si sa vie celalalt tanar. „Buna ziua la Mos Ajun!” Si atuncea omul moare. De-aceea capra se arunca de pamant si zice cela „hehehe” si rad p-acolo. Dar de ce moare capra? Moare anul si reinvie! Trecerea la viata prin moarte!

Ce canta copilasii de 10 ani:

„O stea s-a ivit

De la rasarit

Si cu David crai

Pruncii sa nu-i tai.

Pruncii n-or muri

Ca s-or prelungi

In cer cu ingerii.

Si-a lor sufletele

S-or preface-n stele.

S-or luci frumos

Calea lui Hristos.

Si stateau ei asa si de-altfel erau mititei asa… „Ba, tu a cui esti?” Pai zice „Eu is al lui Ionu’ lui Grigore lui Toader de peste deal” „A, a, stiu…” „Da’ tu a cui esti? Ba, pe tine nu te cunosc!” De ce intrebau asta? Sa stie de unde vine, din ce comunitate face parte. Nu merge oricine al colindat. Stiti cum se colinda? Colindai tot satul: asta inseamna colinda – a te roti. O hora, ca la joc. Si se roteau in sat, dar mergeau si in alte sate. Si atatia bobi strangeau si colaci, ca nu-i mai puteau duce. Si atuncea ii lasau la Badea Ion, zice „cand om veni inapoi i-om lua!” Si dupa ce strangeau iara desagi, iar ii lasau. Si tot lasau asa: la o casa erau 30 de colaci, dincoace erau 20. Atentie! Nu se ocolea nici o casa!

Erau colaci multi. Ce faceau cu colacii astia? Cand veneau inapoi, veneau pe acelasi drum. Se zice: „retrairea caii” – dusul cu intorsul. Deci de fapt asta este corinda. Feciorii faceau bani sa plateasca ceterasi: isi vindeau colacii in sat si pe banii facuti pe colaci, zice „no, sa ne platim ceterasu’!”

Ceata de colindatori era autoritatea numarul unu in comunitate. Nu era primarul. Gata, de la Sfantul Nicolae si pana la Boboteaza, era ceata. Era o autoritate. In ziua de astazi, toata lumea in lume, in numele colindului, practica industria colindului, asa cum practica industria patriotismului. Nu se mai poate, gata!