Sari direct la conținut

VIDEO Incredibila poveste a doi camarazi de arme: ”În urmă cu 35 de ani, luptaserăm împreună în armata Uniunii Sovietice. Acum, plutonul lui îmi distrugea orașul”

HotNews.ro
Anatol, fost soldat URSS, Foto: Alex Buzica/RRA
Anatol, fost soldat URSS, Foto: Alex Buzica/RRA

In orașul Borodyanka, la aproximativ 20 de km de Kiev s-au dus lupte grele. După retragerea trupelor rusești, imaginea este una apocaliptică: blocuri dărâmate, străzi distruse, magazine prădate și mai apoi incendiate, statui batjocorite și institutii culturale distruse.

Corespondentul de război Radio România, Alexandru Buzică a descoperit povești emoționante, cu oameni care au pierdut totul, dar care caută puterea de a merge mai departe. ”Pe Anatol l-am întâlnit într-o sală de clasă. Era îmbrăcat într-o geaca de piele, părea slăbit și mirosea a fum de țigară și funingine.

Este pensionar și a avut curajul să rămână în oraș în timpul luptelor cu soldații ruși. Când a observat că pe rucsacul meu negru scrie PRESS, s-a apropiat de mine și m-a abordat. Am observat că încă mai avea puterea să zâmbească și am ieșit amândoi la o țigară.

Apoi, a început să îmi povestească una dintre întâlnirile care l-au marcat în acest război. ”Când au intrat rușii în Borodianka, stăteam pe o bancă. Prin fața mea treceau multe tancuri, dar și blindate. La un moment dat, a trecut și un pluton, soldații alergau pe langă tancuri.

Unul dintre ei s-a oprit în fața mea și m-a întrebat dacă mă cheamă Anatol. I-am confirmat, mirat, numele meu. Apoi, m-a întrebat dacă nu îl recunosc. Când a realizat că nu îmi amintesc, s-a așezat lângă mine pe banca si mi-a spus cine e: un ofiter cu care luptasem împreuna în aceeași tabără acum mai bine de 35 de ani.

Făcusem amândoi parte din armata Uniunii Sovietice în Afganistan. L-am întrebat ce caută în orașul meu pentru că nu e bine ce face și l-am rugat să plece la el acasă. Mi-a răspuns încurcat că este o decizie care nu ține de el, a fost obligat să ajungă aici și trebuie să respecte ordinele superiorilor.

Mi-a spus ca e mai bine sa ma adapostesc și a plecat grăbit. M-a lăsat pe bancă și și-a văzut de drum, alături de plutonul pe care îl comanda. La puțin timp după întâlnirea cu fostul camarad, s-a dezlănțuit iadul” – povestește Anatol în timp ce trăgea cu sete din țigară.

Foto: Alex Buzică/RRA

”Rusii au săpat o groapă mare în pământ, unde îi băgau pe prizonieri si pe oamenii care erau pe stradă. Practic, îi țineau ostatici, așa cum s-a întâmplat la Bucea. Nu am avut gropi comune, dar au fost situații în care oamenii erau împușcați și apoi îngropați în curțile caselor.

Acum, îi deshumăm și îi înmormântăm creștinește, le scoatem trupurile neînsuflețite de sub ruine. Au fost scoase până acum 41 de cadavre, sunt oameni care au murit în urma atacurilor aeriene asupra blocurilor. In total, au murit 200 de oameni aici, rușii trăgeau în tot ce mișca.

La Borodyanka, înainte de război, trăiau 14 mii de oameni. Iar pe teritoriul administrativ de lângă oraș, aproximativ 25 de mii, acum daca mai sunt 10 mii in total” – a adăugat bărbatul.

Discuția cu Anatol a durat cât o țigară fumată. Trebuia să plece, era așteptat de primar ca să completeze actele pentru despăgubiri, locuința în care stătea era distrusă în proporție de 50 de la sută.

A avut noroc, pentru că cele două apartamente de lângă el, au fost ținta rachetelor rusești dar și a tancurilor. Primaria funcționează, acum, într-o școală, care nu a fost atinsă de bombardamente. Armata rusă a rămas fără combustibil, iar tehnica militară grea nu a mai ajuns în zonă.

Primăria și școala au devenit un centru ad-hoc umanitar. Imaginea din jur este tulburătoare: toate ghivecele cu flori și plantele din incinta școlii sunt uscate, natura este moarta…. In lacul din fata instituție, plutesc aruncate butoaie de metal, in care rușii transportau, în timpul asediului, carburant pentru tancuri și blindate.

În zonele din apropierea Kievului, oamenii se reîntorc să vadă ce mai pot recupera de sub dăramături. Dar cand ajung în zona pe care altădată o numeau casa, au un șoc. Nimic nu mai este la fel, iar munca de-o viață le-a fost spulberată în doar cateva minute.

Asa se întâmplă și în orașul Borodianka, acolo unde pare ca venit apocalipsa. In acest oraș, rușii s-au lovit de o rezistență pe care nu și-o închipuiau, iar din aceasta cauza au fost produse distrugeri in masă” – relateaza corespondentul RRA în Ucraina.

ARHIVĂ COMENTARII
INTERVIURILE HotNews.ro