VIDEO INTERVIU Aurel Bernat: Să dărâmăm un mit: pentru a fi investitor, nu ai nevoie de mulți bani, ci de disciplină. Investiția se construiește, nu este un tun

„Investițiile și economisirea inteligentă nu sunt pentru cei cu venituri mici” sau „Trebuie să ai bani dacă apelezi la fonduri de investitii”. Ambele afirmatii sunt mituri, dacă le putem spune așa. Încercăm să aflăm ce este fals și ce este adevărat de la Aurel Bernat, director general la BT Asset Management. El consideră că, în general, disciplina în economisire este mult mai importantă decât resursa și a oferit chiar procente în acest sens. De asemenea, nu recomandă ca o persoană să încerce să economisească mai mult decât își permite, ci să se gândească la sume mici pe termen lung. Care e termenul lung, cum trebuie să economisim și ce să facă o persoană în criză, aflați mai jos.

Urmăriți interviul video integral

Economisirea este doar pentru persoanele care au venituri mari?

Fiecare, în funcție de venituri, are și cheltuieli. Modul în care ne gestionăm cheltuielile depinde de fiecare din noi. Ca urmare, nu cred că pentru a începe să fii investitor sau a economisi trebuie neapărat să ai sume considerate ca fiind ridicate. Putem începe cu sume mici, fiecare din noi să economisim și, în general, să economisim prin produse ușor accesibile și care nu aduc riscuri. Răspunsul meu este: Nu depinde de veniturile pe care le avem faptul că economisim sau nu.

Dacă eu nu am un salariu de 5.000 de lei, ci doar de 3.000 de lei mă pot gândi la economisire inteligentă? Dacă da, cum procedez?

Oricine se poate gândi la economisire și cred că ce este mai important decât atât, este să ne gândim de tineri. Așa, uitându-ne în jur, vedem foarte multe discuții legate de partea de pensii, pensionare și așa mai departe. Cred că cel mai important lucru este ne dăm seama că, cu cât economisim mai devreme, cu atât vom putea să trăim mai ușor și mai bine către finalul carierei noastre. Acesta e, de fapt, lucrul cel mai important. Să începem de la o vârstă fragedă să punem deoparte, să ne educăm copiii să economisească, familia și pe cei din jurul nostru la fel. Dacă acest prim pas este făcut, restul curg.

Economiile în primul rând înseamnă bani puși deoparte cu regularitate, lună de lună, nu neapărat sume ridicate și, mai mult, ca obișnuință.

Dacă e să ne uităm puțin la raportările oficiale, 3.000 de lei se apropie de nivelul salariului mediu pe economie în România în momentul de față. M-aș aștepta ca la zona asta de venituri să existe o economisire substanțială ca procent, nu ca sumă absolută. La genul acesta de venituri ar trebui să avem în mod obligatoriu și o componentă de economisire, fiecare dintre noi determinându-și un anumit nivel. Cu siguranță avem nevoie de plasa aceasta pentru că, dacă ne uităm în jurul nostru, vedem în ultimele luni o realitate puțin diferită față de cea cu care eram obișnuiți, motiv pentru care siguranța aceasta trebuie să o avem fiecare dintre noi.

Am avut exemplul cu fotbalul în interviul anterior. Să rămânem la sport, unde este importntă disciplina. Ce înseamnă disciplină când vorbim de investiții?

Tot din sport, dacă mă uit și la copiii mei care încep să facă sport de performanță, e nevoie de determinare în primele momente. Trebuie să ne hotărâm și să fim determinați că dorim să economisim. Pe cât determinarea e mai mare, o vom transforma într-o obișnuință. Când vom deveni într-adevăr sportivi, obișnuința ne va ajuta. Putem oricare din noi să devenim hotărâți că vrem să economisim. Important e să ne țină pe termen lung.

Hai să nu economisim mai mult decât ne-am putea permite pe ideea că punem deoparte mult în primele luni și obosim ca sportivi ai economisirii. Nu asta e ideea.

Ideea e să faci anduranță. Eu, de exemplu, alerg. Alergarea, mai ales la distanțe mari, înseamnă că începi într-un ritm care nu te obosește și care te fericește pe termen lung. Exact asta trebuie să facem: să simțim că depunem niște sume modice, la început, și că avem plăcerea economisirii și a faptului că se adună.

E foarte important să ne uităm la soldul pe care îl avem. În timp se adună dobânzi, câștig, depinzând de modalitatea prin care facem economisirea și, în cele din urmă, vom simți acea bucurie a faptului împlinit.

Așa e și în sport, așa e și cu economisirea.

Dacă ar fi să împărțim cele două componente de care vorbiți – resurse și disciplină, care ar fi ponderea unuia și a celuilalt într-un proces de economisire de succes?

Disciplina este mult mai importantă decât resursa. Mulți dintre noi, dacă ar fi să judecăm realitatea și să ne uităm la noi înșine, putem să zâmbim pe acest răspuns al meu, pentru că e valabil pentru mulți. Nu neapărat veniturile mai mici ne opresc din economisire, ci obișnuința de a cheltui atunci când ne cresc veniturile. Trebuie, în primul rând, să fim obișnuiți să economisim, cam 80% ca pondere, iar cei 20% sunt reprezentați de componenta de bani și de volumul banilor intrați.

În cât timp se construiește o investiție? După cât timp ar trebui să vedem cum a performat investiția noastră?

Să definim termenul lung în ceea ce privește economisirea. Dacă ne uităm la 6 luni, nu e un termen lung. Dacă ne uităm la 1-2 ani, nu e un termen lung. Termenu lung pentru economisire în mod evident depășește ideea de 5 ani și facă o facem pentru bunăstarea viitoare, poate ar trebui să ne uităm la 5-10 ani în viitor. În zona aceasta a gândirii de 5-10 ani chiar are sens să privim dobânda compusă. Faptul că noi economisim azi la o rată de 3-4-5%, compunerea acestei dobânzi în timp de aduce la niște venituri generoase din dobânda acumulată și nu neapărat din efortul financiar depus.

Termenul lung se rezumă nu la situația ta actuală și previzibilă pentru următorii ani, ci pe un termen mai lung 5-10 ani.

Dacă ne uităm la ideea de economisire, termenul lung acesta este.

Dacă ne uităm la fonduri de investiții, acolo sunt diverse categorii de fonduri. Sunt fondurile de venit fix (obligațiuni, titluri de stat, depozite bancare) unde raționamentul este exact același cu al economisirii.

Un alt gen de fonduri sunt cele de acțiuni, unde în funcție de implicarea noastră sau de cum simțim piața, putem profita pe termene mai scurte de anumite oscilații ale ei.

Aș îndemna lumea, prietenii să se gândească la acel termen lung, că e mai sănătos. Fluctuații de moment pot exista, dar importante sunt țintele pe termen lung.

Ce facem dacă a performat mai slab – așteptăm, renunțăm, diversificăm, creștem sumele?

Există acel proverb: cumpără ieftin și vinde scump. În general nu ne ținem de acest proverb. Avem sentimentul că atunci când este o corecție sau criză în piață ne va afecta în mod direct și ne este teamă. De înțeles.

Sunt doar două soluții:

1. Să-mi păstrez deținerile așa cum sunt

2. Să-mi păstrez deținerile și să-mi urmez obișnuința

Din punctul meu de vedere, varianta a doua este câștigătoare. Îmi păstrez deținerile și-mi urmez obișnuința atâta timp cât îmi permit. Momentele de criză, aici mă refer la zona de acțiuni, să nu uităm că ne aduc prețuri atractive. Faptul că într-o anumită perioadă reușim să achiziționăm active cu prețuri reduse, ne aduc câștigurile viitoare mult îmbunătățite.

Aș opta pentru păstrarea deținerilor. Dacă nu ești forțat să vinzi, nu vinde, și mergi în continuare cu obișnuința de a economisi.