VIDEO INTERVIU Mirela Heizer, inspector ONVPV: „Degeaba am recomandat producătorilor de vin să planteze soiuri româneşti, majoritatea au preferat soiurile internaţionale”
Mirela Heizer – inspector de specialitate ONVPV, punctează cele mai importante informaţii referitoare la soiurile nobile româneşti de viţă-de-vie: ce înseamnă „soi nobil” şi cum se recunoaşte el, care sunt principalele soiuri nobile româneşti, ce culoare de vin predomină în piaţa românească, de ce soiurile româneşti sunt minoritare faţă de cele internaţionale, de ce producătorii din România nu sunt interesaţi de exporturi, de ce la noi s-au plantat mai mult soiuri internaţionale, ce avantaje are un producător local de vin care vinde soiuri româneşti.
Interviul integral:
Fragmente din interviu:
Ce este un soi nobil?
Soiurile nobile de viţă-de-vie sunt acele soiuri europene care nu au rezistat atacului de filoxeră. La începutul secolului al XX-lea, pentru a salva aceste soiuri, s-a găsit alternativa de a le altoi pe un portaltoi rezistent la atacul insectei filoxera.
Diferenţa între un hibrid şi un soi nobil
Hibridul se cultivă pe rădăcini proprii, pe când soiurile nobile sunt altoite.
Câte soiuri nobile româneşti avem?
În catalogul internaţional al soiurilor avem înscrise peste 265 de soiuri, dintre care foarte multe sunt cultivate doar în colecţiile ampelografice ale staţiunilor de cercetare. În România, soiurile nobile locale reprezintă 21% din totalul suprafeţei cultivate (avem 15% soiuri albe şi 4% soiuri negre).
De ce în România sunt cultivate majoritar soiuri albe?
Din cele 265 de soiuri nobile româneşti, 138 de soiuri sunt albe, deci avem o tradiţie în acest sens. Explicaţia ar putea fi găsită, dacă ne întoarcem cu 50 de ani în urmă, în perioada când am avut tendinţa să copiem ce am văzut în regiunile de unde ne-am cules informaţiile. La acea vreme, noi am făcut aceeaşi greşeală pe care au făcut-o şi viticultorii din sudul Franţei, mergând pe cultivarea soiurilor albe de înaltă producţie. În acea perioadă, în România, înfiinţarea plantaţiilor viticole era o politică de stat şi noi cultivam preponderent soiurile cerute la export.
Cele mai cunoscute şi cultivate soiuri nobile româneşti
• Soiuri albe: Fetească Regală (7% din totalul suprafeţei cultivate), Fetească Albă, Tămâioasă Românească, Grasă de Cotnari, Galbenă de Odobeşti, Frâncuşă, Plăvaie, Șarbă, Crâmpoşie Selecţionată, Zghihara de Huşi.
• Soiuri gri: Băbească Gri.
• Soiuri rozé: Busuioacă de Bohotin.
• Soiuri negre: Fetească Neagră, Băbească Neagră, Novac, Negru de Drăgăşani, Mamaia, Negru Vârtos.
De ce avem suprafeţe foarte mici cultivate cu soiuri nobile româneşti?
O explicaţia poate fi găsită începând cu anul 2007, când Oficiul Naţional al Viei şi Produselor Vitivinicole (ONVPV) a recomandat producătorilor locali să planteze soiuri româneşti (prin intermediul programului de reconversie şi restructurare cu fonduri europene), dar majoritatea producătorilor au preferat soiurile internaţionale. Astfel, s-au plantat multe soiuri internaţionale albe şi roşii care, altfel, ar fi avut puţine şanse să fie cultivate în România.
O altă explicaţie rezidă în faptul că, după 2007, pepinierele din România nu au mai făcut faţă cererii de soiuri nobile locale, iar producătorii, pentru a respecta termenele stabilite în programul de reconversie, au renunţat la soiurile locale în favoarea celor internaţionale, mai uşor de găsit. Aşa am ajuns, acum, să găsim, în unele sticle de vin, nişte amestecuri „ştiinţifico-fantastice” de Fetească Neagră cu Pinot Noir şi altele asemenea.
Exportul nu este o miză pentru producătorii autohtoni
Producătorii locali nu sunt orientaţi către exporturi deoarece piaţa românească înghite destul de mult vin produs la noi. Din acest motiv există foarte puţini producători români care exportă vin. Exporturile nu sunt o miză, deşi ar trebui, fiindcă doar aşa ne putem face cunoscuţi în lume.
Acei producători locali care mai fac şi exporturi, vând foarte bine soiuri precum Fetească Regală, Crâmpoşie Selecţionată sau Negru de Drăgăşani.
Avantajul de a vinde soiuri româneşti
Există o legătură directă între proporţia de soiuri româneşti din podgoria unui producător local şi uşurinţa cu care vinurile se vând, atât în ţara cât şi la export. A vinde soiuri romaneşti înseamnă să ai un avantaj important în piaţa de vin. Nu poţi concura pe piaţa externă cu un Pinot Noir, dar poţi fi foarte competitiv cu o Fetească Neagră.
Ce soiuri nobile româneşti ar trebui să ne reprezinte în lume?
Cele trei „stindarde naţionale” ale României, pe piaţa internaţională de vin, ar trebui să fie Feteasca Regală, Feteasca Albă şi Feteasca Neagră. Cu aceste trei soiuri nobile româneşti am putea merge oriunde la export.