VIDEO Mircea Cartarescu: Am mare respect pentru scriitorii prosti. Mi se par fundamentali/O carte este un copil nascut prin dragostea erotica, voluptuoasa, intre creierul scriitorului si creierul fiecarui cititor

„O literatura este un edificiu format din carti bune si carti proaste, din carti minunate si carti oribile, toate avand justificarea lor, pentru ca nu exista carti bune fara carti proaste. Eu am mare respect pentru scriitorii prosti. Mi se par fundamentali”, a declarat marti scriitorul Mircea Cartarescu, adresandu-se liceenilor de la colegiul Gheorghe Lazar din Bucuresti. „Ganditi-va daca acest amfiteatru ar fi plin, daca ar fi caramida compacta, cum ati mai intra in el? Deci este nevoie si de goluri. Golurile formeaza cea mai mare parte a unei cladiri. Tot interiorul literaturii este format din literatura proasta, dar ceea ce conteaza sunt arcurile de beton care stau deasupra lor si care dau edificiului valoare”, a mai spus Mircea Cartarescu.

VIDEO Mircea Cartarescu despre Facebook, Twitter, viata de scriitor, carti si ce inseamna trecerea cartilor pe format digital:

Mircea Cartarescu, unul dintre cei mai apreciaţi scriitori români contemporani, a participat marti la Colegiul National Gheorghe Lazar din Capitala, la lansarea Bibliotecii Digitale, proiect dezvoltat de Vodafone, BookLand si McCann Erickson, prin care 30.000 de elevi din 200 de licee din tara pot sa-si descarce gratuit 100 de carti electronice, (titluri din programa scolara si nu numai) pe smartphone-uri sau tablete, scanand codurile QR ale titlurilor amplasate pe panouri speciale montate in licee. Conditia este ca acestia sa detina astfel de dispozitive. De asemenea, toate titlurile pot fi descarcate gratuit de pe internet prin site-ul www.scoala.bibliotecapemobil.ro.Detalii aici.

Mircea Cartarescu le-a vorbit liceenilor care au umplut amfiteatrul Colegiului despre implicatiile revolutiei tehnologice pe care o traim, despre Facebook, Twitter, despre viata de scriitor, despre carti, lectura si despre ce inseamna trecerea cartilor pe formatul digital.

Iata cele mai importante declaratii ale lui Mircea Cartarescu:

Nu stiu cu ce sa incep, sa continui si mai ales cu ce sa termin. Ma simt, chiar daca nu par, de aceeasi varsta cu voi. Toata viata m-am simtit un perpetuu elev sau cel mult un perpetuu student.
In orice caz mi-au displacut intotdeauna fumurile, fasoanele, aroganta si morga celor care se numesc de multe ori artisti sau scriitori. Eu nu folosesc acest termen pentru mine. Ma consider un om simplu care incearca sa inteleaga de ce e pe lume, ce se intampla cu el, ce se intampla cu toti ceilalti si in ultimii ani am incercat sa inteleg si lucrul cel mai de neinteles de pe lume – ce se intampla cu natiunea noastra. Cu cat meditezi mai mult asupra acestui fapt, cu atat intelegi mai putin, dar asta este cu toata alta poveste.
Povestea care ne-a reunit aici este povestea unei revolutii tehnologice. (..) Astazi traim una dintre cele mai dramatice revolutii din toate punctele de vedere. Este o revolutie rapida, care pe noi oamenii cu ceva decenii in spate ne-a luat prin surprindere, dar probabil ca pentru voi este mai putin dramatica, pentru ca v-ati nascut in zorii acestei revolutii. Ea continua, nu stim unde ne va duce si nu este vorba numai de revolutia in electronica si in gadget-urile de toate felurile, care ne-au schimbat viata. Este o revolutie globala in toate zonele stiintelor.
Nu se poate ca o astfel de revolutie sa nu influenteze sfera sociala. Retelele de socializare nu existau acum 20 de ani. Acum toata lumea sta pe Twitter pe Facebook si deja ne-am cam plictisit de ele si vrem altceva. Lucrurile se schimba foarte rapid. Este o revolutie sociala. Fiecare poate comunica instantaneu cu fiecare din intreaga lume. Poti avea un prieten in Brazilia sau Australia. Aceste lucruri nu sunt frivole, nu sunt de suprafata, sunt profunde si afecteaza fiinta omeneasca in intregul ei.
Este apoi o schimbare dramatica in intelegerea noastra a ceea ce inseamna cultura. As putea vorbi despre o hiperdemocratizare a vietii in general si a culturii in special. Acest lucru depaseste cu mult trecerea cartii de pe format obisnuit, de pe celuloza, pe format electronic. Acesta este doar un semn de suprafata a ce se intampla. De fapt toate elementele culturale se schimba fundamental in zilele noastre. Trebuie sa revizuim fundamentele, chiar obisnuinta lecturii, de pilda. Obisnuita lecturii care pentru noi, generatiile mai vechi, era un dat. Noi ne-am nascut cu cartea in mana nu exista alt mijloc de stimulare cerebrala. Voi v-ati nascut cu mouse-ul in mana, iar cei care vor veni dupa voi nu vor mai sti nici de mouse. Mouse-ul va disparea foarte repede. Vor fi gesturi sau alte forme de comunicare cu computerele viitorului, care probabil nici nu se vor mai numi computere.
Noi am fost obisnuiti sa citim. De mici ni s-au citit carticele. Probabil si voua, pentru ca bunicii si parintii vostri apartin vechii civilizatii. Dar apoi noi am pus mana pe carti si primul lucru pe care l-am facut a fost sa citim carti si apoi am citit din ce in ce mai mult pana cand n-am mai citit carti, ci literaturi, cum spunea Calinescu, si n-am mai citit literaturi, ci am citit insasi lectura. Am citit sistemul literar care face ca toate cartile sa existe, pentru ca o literatura nu reprezinta un morman de carti adunate intr-un loc.
O literatura este un edificiu, cum este acest amfiteatru, format din carti bune si carti proaste, din carti minunate si carti oribile, toate avand justificarea lor, pentru ca nu exista carti bune fara carti proaste. Eu am mare respect pentru scriitorii prosti. Mi se par fundamentali. Mai ales cantitativ, 90% dintre ei sunt scriitori prosti. Dar ganditi-va daca acest amfiteatru ar fi plin, daca ar fi caramida compacta, sau beton compact, cum ati mai intra in el? Deci este nevoie si de goluri. Plinuri si goluri. Golurile formeaza cea mai mare parte a unei cladiri. Tot interiorul literaturii este format din literatura proasta dar ceea ce conteaza sunt arcurile de beton ce stau deasupra lor si care dau edificiului valoare.
Ceea ce numim carte este un aparat format din file, care se dau una dupa alta. Acest aparat a fost o inventie extraordinara a omenirii, ca si descoperirea focului, pentru ca initial nu se citea in felul acesta. Se citea pe suluri, pe papirusuri, care erau infasurate si se desfasurau si citeai. Ele se numesc in engleza scrolls. Aceste papirusuri erau extrem de incomode pentru citit. Nu puteai avea o privire de ansamblu asupra a ceea ce citesti. Trebuia sa desfasori incet incet si sa citesti treptat si apoi sulul se infasura pe partea cealalta. Nu puteai vedea dintr-o privire cum se termina cartea. (..) nu puteai sari peste pagini si era foarte greu.
De aceea cand a aparut lectura pe computere fixe de tip desktop, acest gen de lectura a fost o involutie extraordinara fata de carte, pentru ca a fost o intoarcere la papirusuri. Cand derulezi ecranele pe computere se spune ca faci scrolling, citind pe computer derulezi ecran dupa ecran intr-un mod foarte primitiv de a citi. De aceea nimeni niciodata nu a citit in mod serios carti de literatura pe computerul clasic. Pentru ca nu se poate. Si in al doilea rand la computerul clasic stateai in popou cu ochii in ecran si te dureau toate oasele. Nu puteai sa stai sa citesti 3-4 ore, cum este o sedinta obisnuita de lectura.
Cartea era facuta dupa forma mainilor, era adaptata perfect corpului uman, de aceea era o asemenea placere sa citesti, pentru ca aparatul era perfect. Si cum citeam eu? Niciodata nu m-am dus la biblioteca, va spun sincer. Nici macar cand eram student. Eu am stat tolanit in pat, cu cartea in brate, toata viata mea. Si acum citesc la fel. Daca nu stau culcat cu niste perne inalte sub ceafa eu nu simt ca citesc, pentru ca cititul pentru mine nu inseamna numai sa urmaresc cu ochii sirurile de litere si sa vad ce se petrece in carte. Nu. Cititul este o mare placere pentru mine. Este locomotiunea, cum spunea un critic poet, locomotiunea minunata intr-o alta lume.
De ce cititul este superior filmului si televiziunii? Pentru ca implica o mult mai mare participare din partea noastra. Se spune ca o imagine face cat zece mii de cuvinte. Da, dar o imagine o percepi imediat, intr-o fractiune de secunda. Nu participi in general. Sigur ca mintea este avida de input cerebral, dar nu participi in general foarte tare la o imagine. O pictura extraordinara, o pictura renascentista este o imagine speciala, artistica, pe care ochiul zaboveste, dar nu atat de mult cat zaboveste asupra cartii. O carte inseamna o sesiune de lectura de o saptamana, de doua saptamani, de o luna, in care mintea ta lucreaza continuu.
Vreau sa va spun cat de important este cititorul, pentru ca de obicei noi invatam la scoala ca in lumea cartii exista doar doua lucruri: scriitorul si cartea, dar de fapt cititorul este la fel de important. Scriitorul spune: Era seara si se gandeste la o seara din viata lui, la cum a perceput el odata o inserare, dar voi nu aveti acces la mintea lui, deci nu puteti sa stiti exact ce a scris el. Voi va imaginati o seara pe care ati trait-o voi. Deci cititorul recreeaza cartea, care este un simplu cod, cu experientele lui proprii. Din punctul asta de vedere niciodata doi oameni nu au citit aceeasi carte. Fiecare citeste alta carte. Noi inventam cu propria noastra substanta orice scriere. De aceea noi participam jumatate – jumatate la actul artistic, literar cu scriitorul. Este ca in dragoste, ca in sex, daca vreti. Este nevoie de un barbat si o femeie pentru sex si nu numai pentru sex, ci si pentru ceea ce uneori iese din sex cand vrem lucrul acesta si anume un copil. Un copil are jumatate din codul genetic al femeii care l-a nascut si jumatate din codul genetic al barbatului. Nu neaparat sotul, nu? Rasete.
La fel si o carte este un copil nascut prin dragostea erotica, voluptuoasa, intre creierul scriitorului si creierul fiecarui cititor. Nu poate exista o carte scrisa doar de un scriitor si necitita de nimeni. Daca o carte nu este citita de nimeni, nu exista. La fel daca un scriitor este genial, ne face si pe noi geniali. Fiecare dintre noi care il citim si-l intelegem devenim geniali. Asta este un lucru extraordinar pe care ni-l da literatura.
Ce modifica trecerea cartilor pe format electronic? Nu modifica nimic. ‘Readerele’ si tabletele pe care citim si-au dat seama ca de fapt cartea inseamna aparatul de rasfoit, asa incat au renuntat in general la derularea ecranelor si includ mici programe care rasfoiesc cartile, uneori cu niste efecte de animatie, dai pagina cu degetul vezi cum ea se indoaie si auzi si fosnetul hartiei. Deci ele imita cartea, pentru ca si-au dat seama ca nu se poate inventa ceva mai bun decat cartea. Asa incat chiar si pe format electronic avem tot carti si cele mai perfectionate readere sunt de fapt in forma de carte. Avem un hardware modificat electronic dar care imita hardware-ul vechi si un software care este produsul mintii mele ca scriitor si al tau ca cititor.
Se modifica niste habitudini. De pilda, nu mai mergem cu cartea in tranvai sau in autobuz, ci cu ‘readerul’, cu mare teama sa nu ni se fure. Nu mai stam pe plaja cu cartea deasupra ca sa nu ne mai bata soarele in ochi, ci stam cu readerul si asa mai departe. Se modifica putin niste habitudini. Readerul este mai scump, dar in schimb poate inmagazina foarte multe carti. Este mai impersonal. Cartile sunt mai frumoase, au coperti, au mirosul acela de tiparitura praspata, mirosul de clei, lucruri nostalgice pentru cei de varsta mea. Readerul nu are asa ceva, insa are alte calitati.
Va vand un pont. Parintii nu o sa va cumpere iPad-uri daca spuneti ca vreti sa vorbiti cu colegii sau sa vedeti filme. Parintii nu inteleg lucrurile astea simple ale vietii, trebuie sa se recicleze si ei, poate ii ajutati. (rade)Dar ceea ce inteleg parintii este educatia, investesc foarte mult in educatia voastra si o sa va cumpere daca le spuneti ca va trebuie la scoala, pentru educatie, ca sa va faceti temele pe ele. Este un pont pretios pe care vreau sa vi-l vand pentru ca asa m-a santajat si fiul meu de 10 ani si a trebuit sa-i cumpar un iPad.
Ma bucur ca sunteti foarte frumosi, curati si buni si va doresc sa ramaneti asa, pentru ca ceea ce conteaza in viata nu este niciodata inteligenta, ci bunatatea. Este lucrul cel mai bun pe care-l poate avea cineva in viata.