​VIDEO Ruxandra Sersa, despre presiunea de a fi un părinte perfect: Copilul resimte anxietatea, mama se gandește că nu e mama cea perfectă, așa cum visa, tatăl la fel, și lucrurile se transformă într-un haos

​E firesc ca fiecare să își dorească să fie cât mai bun pentru copilul lui. Însa, în toată această tevatura de a fi perfect, de a face totul ca la carte, de a urmări moda, sau care mai sunt noile trenduri în parenting, uitam sa fim parinti si ne uitam pe noi, spune Ruxandra Sersa, psiholog clinician si psihoterapeut, intr-un interviu pentru HotNews.ro si recomanda ca parintii să ceară ajutorul, fără rușine, fără ideea că au dat cumva greș în încercarea de a fi părinte, pentru că nu e ceva ușor, nicio carte nu vine cu o rezolvare.

Ce efecte are asupra părinților presiunea de a fi o mamă perfectă, un tată perfect?

Ruxandra Sersa: E firesc ca fiecare să își dorească să fie cât mai bun pentru copilul lui. Și mama și tata, la fel, inca de când s-au gândit și și-au imaginat copilul îl vedeau perfect și se gândeau să îi dea tot ce nu au avut ei în copilărie, tot ce visau în copilărie.

Însa, in momentul în care apare o presiune și simți presiunea aceea deja nu mai ești în echilibru, pentru că uiți de fapt de meseria ta, de datoria ta de a fi părinte și de a îndruma acel copil si la fel uiți și de copil, de psihicul lui, în toată această tevatura de a fi perfect, de a face totul ca la carte, de a urmări moda, sau care mai sunt noile trenduri în Parenting.

De fapt, echilibrul și instinctul acela biologic de a-ți apăra copilul, de a-l îndruma este uitat. Asta duce la un dezastru, care pe urma se transformă în anxietate. Copilul resimte anxietatea, mama se gandește că nu e mama cea perfectă, așa cum visa, cum trebuie să fie, cum și-a propus pentru copil, tatăl la fel și lucrurile se transformă într-un haos.

De ce apare presiunea de a fi un parinte perfect?

Ruxandra Sersa: Totul începe cu noi, in momentul în care uităm de noi și ne ghidam după altceva și nu după propriile instincte. Atunci când ai un copil, primul lucru, dincolo de orice, trebuie să vezi de fapt, ‘domnule, ce simt eu legat de acest copil’. Să nu mă iau după o orice carte sau după toți specialiștii, cum văd eu copilul ăla, cum îl simt, e bine copilul sau e ceva în neregulă cu el. Și apoi, bineînțeles că sunt toți ceilalți din jur.

Este o modă mai nou: moda de a nu frustra copilul, de a avea copilul perfect, de a avea copilul acela, care poate să își exprime toate emoțiile și sentimentele oricând, oricum, numai că părinții nu mai fac lucrul acesta. Cumva, sunt așa într-o fericire totală, totul este minunat, oricând, de dimineață, până seara, familia perfectă, dar copilul poate să fie, bineînțeles, furios. Și atunci este cumva ceva nefiresc. Părinții sunt așa ziși fericiți, copilul este furios, ca totuși e la varsta la care poate să fie furios, să-și exprime nemulțumirile, dar nu există un echilibru în tot acest amalgam de emoții trăiri.

Câteva sfaturi utile pentru părinți

Ruxandra Sersa: În primul rând, să nu uite de ei și să nu uite nici de copil. Să se gândească de două, trei ori la ei, la interiorul lor psihic, la emoțiile lor, apoi la copil și în momentul în care nu mai pot face față să ceară ajutorul, fără rușine, fără ideea că au dat cumva greș în încercarea de a fi părinte, pentru că nu e ceva ușor, nicio carte nu vine cu o rezolvare. Sunt într-adevăr multe sfaturi, dar care nu se pot aplica. Fiecare ia de acolo ce i se potrivește și în momentul în care nu mai pot, e de preferat să meargă la un specialist și sa discute cu acela.