Viitorul „campion feroviar european” Siemens Alstom ar putea lua o palmă de la UE, făcându-i pe chinezi să-și râdă în barbă

Diviziile de transport feroviar ale concernelor german și francez, Siemens și Alstom, vor să fuzioneze, însă se pare că se lovesc de un refuz european. Potrivit Frankfurter Allgemeine Zeitung (FAZ), „arbitrii concurenței de la Bruxelles ar fi anunțat o dată, pentru decizia lor negativă”. Curat murdar, am zice! Doar Uniunea Europeană a fost creată și pentru a fi competitivă economic cu alte continente. În acest caz, dacă UE decide în spiritul legii, dă apă la moară chinezilor și nu numai. În războiul pentru resurse și piețe, corectitudinea europeană riscă să aibă un nedorit efect de bumerang.

În septembrie 2017, Siemens Mobility și Alstom S.A au anunțat public că vor, sub numele Siemens Alstom, să realizeze o fuziune la începutul anului 2019. Siemens urma să dețină peste 50% din noul concern.

Fondată în 1928, compania franceză Alstom are 8 miliarde euro cifra de afaceri și 34.500 de angajați. Siemens-ul german a luat ființă în 1847, are o cifră de afaceri de 83 miliarde euro și 379.000 de angajați. Divizia Siemens Mobility datează din 2014 și reunește domeniile Mobility and Logistics, Rail Systems și Rail Electrification.

În ciuda sprijinului politic al guvernelor de la Berlin și Paris, fuziunea planificată se pare că va eșua. Comisia UE își va exercita în 6 februarie dreptul de veto în problema fuziunii, au declarat vineri, pentru FAZ, persoane care cunosc chestiunea. Autoritățile europene din domeniul concurenței au avut, în repetate rânduri, obiecții legate de fuziunea Siemens cu Alstom, al doilea cel mai mare producător de trenuri din lume.

• Dilema daneză

Cele două companii se luptă cu Comisia Europeană de luni de zile pentru fuziunea diviziei de mobilitate Siemens cu grupul francez de inginerie feroviară, care construiește trenul de mare viteză TGV. În special comisarul UE pentru concurență, daneza Margrethe Vestager, a ridicat în mod repetat „serioase semne de întrebare”. deoarece o fuziune pune în pericol concurența, aparent în detrimentul companiilor feroviare și pasagerilor.

Venind în întâmpinarea obiecțiilor acesteia, partenerii de fuziune s-au oferit anterior să vândă domenii ale activității de semnalizare și să furnizeze competitorilor tehnologie pentru construirea de trenuri de mare viteză. Însă se pare că aceste concesii nu i-au ajuns, comisarului UE. Controversă s-a iscat și pe tema „în ce măsură Siemens trebuie să-și deschidă brevetele de tren”.

De fapt, Margrethe Vestager face totul corect, după directivele UE. Comisarul Concurenței a constatat că, în cazul în care companiile germane și franceze fuzionează, iar trenurile de mare viteză ICE și TGV provin de la o singură sursă, atunci acest nou concern feroviar ar dobândi o poziție dominantă pe piață în Europa și, eventual, va submina concurența.

Prin respectarea strictă a literei de lege și potrivit „fișei postului”, Vestager protejează procesul competițional în Europa. Iar după informațiile de până acum, probabil că la începutul lunii februarie se va pronunța împotriva fuziunii feroviare franco-germane.

Ar fi o decizie corectă după legea europeană, însă greșită în spirit european. Europa are nevoie de un mare producător de trenuri. Are nevoie de un „campion global” care să poată concura cu giganții din afara Europei, o lume în care legile sunt adesea diferite și în care regulile corecte de concurență nu sunt neapărat priorități.

• Pericolul chinez

Cele două concerne, francez și german, argumentează fuziunea prin pericolul concurenței chineze, care este în creștere. CRRC Corporation Limited, cu sediul la Beijing, în Republica Populară Chineză, este cel mai mare producător de șine de cale ferată și unul dintre cele mai mari concerne industriale din lume. Fondată la 1 iunie 2015, societatea pe acțiuni a ajuns la o cifră de afaceri de peste 38 miliarde de dolari și peste 187.000 de angajați.

Evident că Europa nu tebuie să preia valorile altora, ci trebuie să fie consecventă în promovarea propriilor valori, printre care și echitatea concurențială pe o piață liberă, globală. Însă UE are nevoie și de o ajustare a principiilor sale, pentru a supraviețui economic. Când în China, acum patru ani, compania feroviară de stat s-a transformat în colosul CRRC, se putea întrezări o concurență greu de rezistat, la nivel global.

Azi, CRRC este de departe cel mai mare producător din branșă și e masiv susținută în expansiunea sa, de guvernul chinez. Până în prezent, chinezii au dominat în SUA, India, Africa, Turcia și Rusia. În anii următori, probabil că vor avea deschideri și pe piața din Europa Centrală – încet, dar cu calcul și pe termen lung.

Deutsche Bahn a comandat recent, pentru prima oară, locomotive de manevră mici, de la CRRC. Deși este doar un mini-acord pentru calea ferată, acesta este un pas important pentru chinezi: dacă putem în Germania, nu vom putea și în Europa? Iar după cum se știe, chinezii nu sunt chiar campioni în fairness-ul competițional economic.

Prin urmare, comisarul european pentru concurență se află în față unei dileme „hamletiene“, dacă este ne gândim la țara sa de origine: a fi sau a nu fi birocrat model, a-ți susține sau nu interesele „casei”, în fața pericolului de peste gard.