Voyager 2 a transmis primele date din spațiul interstelar, la peste 40 de ani de la lansare
După 41 ani de călătorie și aproape 18 miliarde de kilometri parcurși, celebra sondă Voyager 2 a părăsit cupola protectoare a Soarelui pentru a intra în spațiul interstelar, de unde oferă în continuare observații prețioase legate de granița dintre aceste două lumi, scrie AFP.
„Granița este foarte clară, Voyager 2 a traversat-o în mai puțin de o zi”, explicat John Richardson, unul dintre coautorii a cinci studii consacrate luni datelor furnizate de sonda americană
Voyager 1 și geamăna sa Voyager 2 au fost lansate în 1977 de la Cap Canaveral, în Florida. Cele două sonde sunt obiectele umane care s-au îndepărtat cel mai mult de Pământ.
Vântul de particule care provine din coroana solară și circulă cu o viteză de peste 500 kilometri pe secunda formează un fel de cupolă protectoare (denumită heliosferă) în jurul sistemului solar, care respinge radiațiile cosmice provenite din Univers.
În 5 noiembrie 2018, la șapte ani după Voyager 1, Voyager 2 a trecut de cealaltă parte a acestui scut, traversând heliopauza, limita după care vântul solar nu mai are efect și lasă loc spațiului interstelar, mai dens și mai rece.
Sonda a putut pentru prima oară să măsoare temperatura, densitatea și viteza vânturilor solare și interstelare, precum și câmpurile magnetice sau razele cosmice.
„Nu știam că sonda poate funcționa atât de mult timp pentru a atinge capătul cupolei, să iasă și să pătrundă în spațiul interstelar”, a afirmat și Ed Stone, coautor al studiilor publicate în revista Nature Astronomy.
Dacă anumite observări confirmă ceea ce a transmis și Voyager 1 sau ceea ce teoria prezicea, altele ridică mari semne de întrebare.
Faptul, spre exemplu, că direcția câmpului magnetic rămâne stabilă. „O enigmă majoră” pentru John Richardson de la Massachusetts Institute of Technology (MIT).
O descoperire care, fără nicio îndoială, va testa puternic teoreticienii, după cum arăta Leonard Burlaga de la NASA Goddard Space Flight Center.
Mediul interstelar, apropiat de graniță, s-a dovedit de asemenea mult mai cald decât ceea ce prevedeau modelele teoretice.