Sari direct la conținut

Vulnerabilul nationalism de parada (de Gelu Trandafir)

Romania Libera

Anul trecut s-au infratit cu capeteniile UDMR in incercarea de demitere a presedintelui Romaniei. Acum, in an electoral, aceiasi politicieni vor sa se desparta de tovarasul de drum de limba maghiara si cer insistent expulzarea din Cabinet a formatiunii lui Marko Bela. UDMR are multe pacate, dar in chestiunea Kosovo trebuie sa admitem ca si-a exprimat, in cadrul democratiei parlamentare, o pozitie care nu e nicidecum de diabolizat.

Nu e usor sa te raportezi la o declaratie de independenta care vine ca o consecinta a crimelor savarsite intre 1989 si 1999 de dictatorul Milosevici, dar care da in 2008 o lovitura grea administratiei democratice a lui Boris Tadici, ales presedinte al Serbiei cu o platforma proeuropeana. Chiar cei care recunosc statul kosovar admit ca declaratia unilaterala de independenta este cea mai proasta varianta, cu exceptia tuturor celorlalte, dupa cum s-a exprimat, parafrazandu-l pe Churchill, europarlamentarul Doris Pack, o excelenta cunoscatoare a situatiei din Balcani.

Refuzand sa recunoasca independenta kosovo, Romania si-a pastrat o marja de manevra si poate oferi o punte SUA si UE pentru administratia sarba care nu trebuie izolata, ci castigata in tabara occidentala.La fel ca toate celelalte partide, UDMR precizeaza ca nu exista similitudini intre situatia din Kosovo si cea din Transilvania. Dar, spre deosebire de toti ceilalti, UDMR crede ca Bucurestiul trebuia sa recunoasca independenta Kosovo, asa cum au facut-o de altfel partenerii strategici ai Romaniei.

Aparent e un caz de incalcare a principiului solidaritatii guvernamentale, UDMR exprimand un punct de vedere divergent de cel al premierului. In cazul UDMR nu poate fi invocat totusi precedentul eliminarii PD de la guvernare. Acum un an, PD nu a fost de acord cu amanarea europarlamentarelor decisa unilateral de PNL ca replica la anuntul Partidului Democrat ca va candida pe liste proprii in alegeri.

Dar PD nu s-a limitat atunci doar la exprimarea unei pozitii divergente, ci, in guvern, ministrii PD au refuzat sa initieze ordonanta de urgenta prin care alegerile erau amanate. Acesta a fost pretextul de care s-a folosit premierul Tariceanu pentru a elimina PD de la guvernare, cu consecintele pe care le vedem. In chestiunea Kosovo insa avem doar o declaratie oficiala a premierului in fata Parlamentului.

Ministrii UDMR nu i-au ascuns lui Tariceanu hartiile pe care si-au scris discursul, nu au luat microfonul din fata premierului cand acesta a spus, nuantat, ca „in situatia actuala apreciem ca nu sunt intrunite conditiile pentru recunoasterea independentei proclamate de catre autoritatile de la Pristina”. UDMR nu a blocat formularea pozitiei Cabinetului din care face parte si nici nu avem date ca planuieste sa o rastoarne.

Au existat o multime de pricini grave pentru care acest guvern trebuia sa pice, lipsa de sustinere parlamentara transparenta si tentativele de blocare a luptei anticoruptie aflandu-se la loc de cinste printre acestea. In acest context ar fi ridicol si chiar periculos ca cei care au girat decizii cu adevarat condamnabile ale actualului Guvern sa rastoarne Cabinetul pe care l-au sustinut inventand false pretexte nationaliste.

Caci, dincolo de ce am putea crede urmarind cateva televiziuni, Romania nu se confrunta cu o chestiune de viata si de moarte. Acum, Romania este stat membru al UE si NATO, frontierele si suveranitatea ii sunt garantate. Nu cred ca e justificata nici temerea ca Moscova sa recunoasca o eventuala proclamare a independentei de catre Tiraspol. Rusia nu ar avea ce face cu o Transnistrie independenta.

Are nevoie de Transnistria pentru a controla intreaga Republica Moldova. Apoi, chiar Federatia Rusa ar putea fi cea mai afectata de precedentul Kosovo si de contaminarea secesionista, avand intre granitele sale 21 de republici autonome. Asadar, frica este nejustificata. Dupa cum observa in editorialul sau Cristi Campeanu, singurul precedent ce poate fi periculos este eventuala recunoastere de catre UE a „drepturilor colective” garantate in planul Ahtisaari sarbilor din Kosovo, dar despre acest aspect nimeni nu vorbeste.

Reactia exagerata ne face sa parem vulnerabili cand, de fapt, nu suntem. In fine, abia febra nationalista autoprovocata si chemarile iresponsabile la „actiune directa” ne pot face cu adevarat vulnerabili caci produc reactii adverse si pot intuneca judecata rationala.

ARHIVĂ COMENTARII
INTERVIURILE HotNews.ro