webPR: STOICA & Asociații câștigă definitiv litigiul AQUA Carpatica

După o luptă judiciară întinsă pe parcursul a 7 ani, desfășurată în două cicluri procesuale, atât intern, cât și în fața instanțelor europene, titularii mărcilor ce înfățișează sticlele AQUA Carpatica se pot bucura de recunoașterea valabilității înregistrării acestora.

Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ) a pronunțat ieri hotărârea definitivă, prin care a fost respinsă acțiunea în anulare a mărcilor formulată de un pretins competitor. Echipa de avocați STOICA & Asociații, coordonată de Valeriu Stoica (Founding Partner), a fost formată din Dragoș Bogdan (Senior Partner) și Mihai Stănescu (Managing Associate).

Avocații STOICA & Asociații au intrat în acest dosar după soluționarea cauzei de către prima instanță, care admisese acțiunea și dispusese anularea mărcilor. În acel moment, clienții erau puși în fața situației de a schimba complet ambalajele folosite, după ani de zile de muncă dedicată promovării acestora. În apelul și recursul din primul ciclu procesual, aplicând temeinic cea mai recentă jurisprudență a Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE), Curtea de Apel București (CAB) și ICCJ au constat, printr-o hotărâre esențială la nivel european pentru domeniul analizat, că nu există niciun drept de autor asupra formei sticlei pretinsului competitor, aceasta fiind lipsită de elementele de originalitate necesare pentru existența protecției.

În al doilea ciclu procesual, încheiat ieri prin decizia ICCJ, s-a constat că nu există niciun risc de confuzie între marca europeană anterioară a pretinsului competitor și mărcile naționale ulterioare AQUA Carpatica. Complexitatea întregii cauze a fost una deosebit de ridicată, argumentele decisive care au înclinat balanța fiind bazate pe interpretări curajoase ale criteriilor stabilite în jurisprudența instanțelor europene pentru evaluarea existenței riscului de confuzie între mărci tridimensionale. Atât CAB, cât și ICCJ au aplicat consistent jurisprudența CJUE, consfințind astfel colaborarea constantă, de înaltă ținută intelectuală, a instanțelor române cu cea mai importantă instanță europeană în materia proprietății intelectuale.

Dragoș Bogdan: “Litigiul a avut și o importantă componentă europeană. La nivel european, contenciosul a fost purtat pe patru grade de jurisdicție: două faze la nivelul Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală, apoi în calea de atac în fața Tribunalului Uniunii Europene și, în final, în fața Curții de Justiție. Argumentele noastre scrise au fost completate cu pledoariile orale și în discuțiile specifice, pe care le-am purtat cu judecătorii în ședința publică din fața Tribunalului Uniunii Europene, în care am avut onoarea și plăcerea să apăr interesele clienților mei. În toate cele patru faze, atât Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală, cât și ambele instanțe ale Uniunii Europene au decis că nu există niciun fel de risc de confuzie, iar mărcile europene ale clienților, identice celor care au făcut obiectul litigiului intern, au fost admise la înregistrare pentru întreg teritoriul Uniunii Europene.”

Soluțiile definitive din aceste dosare vor rămâne unele de referință în domeniul mărcilor tridimensionale constând în ambalajele destinate băuturilor, nu doar din România, ci și din Uniunea Europeană în ansamblul său, constituind totodată un important instrument de lucru pentru practicieni sub aspectul elementelor care pot face obiectul protejării prin marcă și drept de autor în cazul unor astfel de obiecte.