20 de ani de ocna, cu confiscarea sperantei (de Traian Ungureanu)
Intr-adevar, o singura persoana si numai una, intre persoanele fara de numar si greutate ale vietii romanesti, are dreptul sa faca pasul narcisiac indarat si sa il maimutareasca pe Dumnezeu: Ion Iliescu.
Creatorul poate privi multumit. Facerea si prefacera lumii romanesti i-au reusit. Totul e ticluit cum se cuvine si nu se mai poate desface. Demiurgul poate cocheta diavoleste cu retragerea: lumea romaneasca merge pe pilot automat, cu o lipsa de noima perfect programata.
Secretul acestui picaj care lasa pasagerilor toata iluzia croazierei (8,2% crestere economica!) e lipsa legii sau, mai bine zis, prezenta tutelara a faradelegii. Romania impusa de Ion Iliescu s-a nascut dintr-o frauda mascata in revolutie si nu putea continua decat ingrijindu-si cu minutie perversa vocatia. Frauda a devenit sistemul national de referinta. Incet-incet, esenta a iesit la suprafata: o lume infinit negociabila.
Productiva in sfera tranzactiilor tainice si numai atata vreme cat e scutita de efort si de rigoare.
O Grecie cazuta a doua si a treia oara. O negustorie cu piata inchisa si profiturile rezervate. O tara cu scoli care garanteaza prostia si dezinvoltura viitoare a hotiei. Asa arata opera fara egal si replica a omului care simte, acum, ca se poate retrage, pentru ca a nenorocit indeajuns Romania. Insa nimic din toate acestea nu ar fi fost posibil si stabil fara perseverenta Justitiei. Nimic nu s-ar fi putut cladi cu atata nerusinare bruta si nimeni n-ar fi reusit sa adune atata aroganta salbatica fara protectia Justitiei, adevaratul Administrator de Sistem al ilegalitatii romanesti. Iar Justitia e, de la un cap la altul, produsul mintii vicioase a lui Ion Iliescu.
Uitam prea repede. Povestea Republicii Faradelege era deja consolidata la ora intalnirii noastre cu Uniunea Europeana. Ion Iliescu se ocupase, din timp si gospodareste, de comedia infernala a Justitiei. Ion Iliescu si nu altcineva binecuvantase selectia de cadre, semnase numirile si confirmase in post toata pleava analfabeta a magistraturii comuniste. Ion Iliescu si nu altcineva aplaudase dezmatul de fiecare zi din tribunale si asemuise bataia de joc procedurala cu echitatea rafinata a justitiei democratice.
Toti maestrii rancezi ai procedurii, toata trupa diriguitoare a legii fara verdict, de la Ninosu si Predescu la Popa si Barbulescu, au iesit de sub mantaua lui Iliescu. Lor si parintelui lor politic le datoram rusinea de astazi. Romania, sectorul african al UE, va fi mai departe monitorizata, adica tinuta sub supraveghere, ca un raufacator cu risc sporit de recidiva. Sigur si, din pacate, augusta monitorizare europeana nu va indrepta nimic pentru ca genetica poate fi doar suprimata, nu corijata. Iar Comisia Europeana nu are nici in mandat, nici in obicei obligatia de a face revolutii la domiciliul statelor membre.
Ce e facut e rau facut si semnat Ion Iliescu. Bilantul real, dincolo de discutii, fente lingvistice si alibiuri constitutionale: nici o sentinta antidemnitar, nici o sentinta antimiliardar, fiu, prieten sau protejat de miliardar, imunitate totala si lege personala pentru casta infractorilor de talie nationala. Nici o sentinta, lasand la o parte singura sentinta: 20 de ani de degradare pentru Romania. Cu confiscarea sperantei. Primii 20 de ani.
INTERVIURILE HotNews.ro