400 de sali si 500 de rechini

E treaba presei sa afle adevarul si sa-l publice. Pe nimeni nu intereseaza cum reuseste asta. Firesc. Dar cind banii dumneavoastra sint folositi pentru ca sa fiti impiedicati sa ajungeti la adevar, atunci s-ar putea sa va intereseze. Aceasta este povestea publicitatii de stat.

Soarta publicatiilor rebele

Un ziar de talia Gazetei Sporturilor, aflat pe locul 4 in clasamentul audientei in clasamentul general al cotidienelor si citit zilnic de aproximativ 500.000 de romani, aduna de pe piata privata a publicitatii cam 1,5 milioane de euro pe an. Evenimentul Zilei, locul 2 cu 700.000 de cititori, ia putin peste 2,5 milioane de euro.

Ambele publicatii incaseaza extrem de putin din publicitatea furnizata de stat.

In Romania exista ziare, cu audienta mai mica, care iau 200.000 pe an din circuitul normal si 1 milion de euro din partea statului!

„Cumpar protectie, astept Bucurestiul si Provincia!”

La o recenta dezbatere despre independenta presei, reprezentantul PSD a adus argumentul ca „doar 8% din piata publicitatii apartine statului”. Nu e asa! In acest 8% intra doar machetele guvernamentale – ministere, agentii si regii. Societatile comerciale controlate de stat, gen Petrom – pina de curind, CEC si asa mai departe, consuma publicitate tot la comanda politica ferma.

Astfel, procentul creste considerabil.

Suma rezultata este impartita discretionar, nu pe criterii de randament al mesajului, ci pentru a achizitiona imunitate.

Statul este principalul furnizor de publicitate din Romania. In timp ce un client normal obtine reclama pentru produsele sale, statul cumpara imagine pentru guvernanti!

Connex = 30% din Posta!

In numarul de ieri, saptaminalul Business Magazin a publicat ierarhia consumului de publicitate in presa scrisa pe luna august 2004. „Firma” de pe primul loc este Posta Romana, cu 315.000 de euro cheltuiti. Intr-o luna! Abia apoi urmeaza Orange, Philip Morris, Romtelecom, Procter & Gamble… De pilda, Connex a investit mai putin de o treime din ceea ce si-a permis Posta!

„La noi, anormalitatea vine din faptul ca statul decide cine pierde si cine cistiga. Cine sint campionii”

Citatul ii apartine lui Florin Pogonaru, presedintele Asociatiei Oamenilor de Afaceri din Romania. Expresia vizeaza intreg spectrul de afaceri, dar se potriveste extrem de bine presei.

Mecanismul isi dezvaluie murdaria. Cei care ne guverneaza sint, de fapt, mandatatii nostri. I-am pus acolo ca sa lucreze in folosul comun. Printre altele, le-am delegat puterea de a ne gestiona banii rezultati din taxe si impozite. Ei iau o parte din acesti bani, plus cei dedicati sositi din strainatate, si, in loc sa-i foloseasca pentru a ne informa, uzeaza de ei ca sa ne minta!

In conceptia sistemului care conduce Romania, presa trebuie mituita sau redusa la tacere, iar populatia transformata intr-o ignoranta turma vesela.

Publicitate

De ce acest articol intr-un ziar de sport? Pentru ca, demonstratie a nevrozei celor care stapinesc tara, chiar si un ziar de sport reprezinta un risc.

In momentul in care „Gazeta” documenta investigatia despre cele 400 de sali promise de cabinetul Nastase si neterminate, dar prezentate ca un mare succes, am primit comanda de publicitate, culmea, tocmai pentru aceleasi sali! Cum ancheta a continuat, publicitatea s-a blocat si au urmat tatonari de alt gen. Si pentru ca nu ne vom opri, poate urma orice.

Cercul care va conduce Romania

„Baietii nu se lupta pentru banii de acum, ci pentru miliardele de euro care vor veni de la UE in anii urmatori”, spunea Mircea Dinescu acum citeva zile, la emisiunea lui Robert Turcescu. Informatiile sint corecte.

Pe deasupra capetelor noastre, fara respect pentru lege si pentru profesii, se desfasoara o uriasa operatiune de infratire intre politic, afaceri, media si lumea interlopa, pentru a se crea „establishmentul” Romaniei pentru urmatoarele decenii. Se va capitaliza definitiv un cerc conducator pe care nimeni nu-l va mai putea clinti.

Sint cei 500 de rechini despre care vorbea deunazi un oficial strain.

Ca in America de Sud

Pe ecranele din Romania ruleaza un film intitulat „Pus pe jar”, cu Denzel Washington in rol de bodyguard pentru o fetita in Mexico City. Povestea este tulburatoare pentru orice roman care presimte unde pot ajunge tara si viata lui.

Baroni ai crimei organizate, mina in mina cu politia, presa fara putere, politicieni corupti si oameni traind fie in cartiere dormitor, fie in vile imprejmuite ca niste bastioane. „In America de Sud, are loc o rapire la fiecare 60 de minute”, scrie pe ecran. Acolo dorim sa ajungem?

Duceti-va la film sau doar uitati-va in jur! E suficient. Cititi ziarele si priviti buletinele de stiri de la televizor. Intre ziua de azi si viitorul care ni s-a pregatit nu sta decit indirjirea fiecaruia dintre noi de a nu ceda.