5 sate fermecătoare din România pe care să le descoperi în această vacanță

Turismul rural capătă mai mult sens în lumea pe care o trăim astăzi. Confundându-se pe alocuri cu ecoturismul, ba considerate chiar o ramură a acestuia, călătoriile prin sate, în sunet nestingherit de codru, la mal pustiu de apă, în compania oamenilor pentru care viața nu a fost niciodată în strânsă legătură cu liniuțele de la semnalul telefonului, toate acestea ispitesc din ce în ce mai mulți oameni.

Turismul rural vine ca răspuns firesc la sufocarea citadină, la ritmul de viață accelerat până la demență, la setea nevrotică (imposibil de satisfăcut) de notificări marcate cu roșu pe ecrane luminoase.

Norocul face să existe pe teritoriul României sate cu duiumul, multe dintre ele unice prin prisma peisajelor, a tradițiilor, a zestrei multiculturale. Satele, cu cât mai autentice, mai nebătute de picior turistic, cu un trai cât mai nealterat de civilizație, devin destinații tot mai căutate. Și nu doar pentru respiro-ul pe care-l oferă celui crescut printre claxoane, ci și pentru că oferă șansa de conectare: conectare la natură, la sine, la greierii care noaptea îi dau înainte cu pălăvrăgeala, dar și la comunitatea locală.

Cu acestea în minte, am ales cinci astfel de sate prea puțin cunoscute de pe întinsul României pe care ai putea să le cunoști vara aceasta.

Satul Sarichioi (Dobrogea)

Această așezare lipoveană de pe malul lacului Razim oferă găzduire pentru mai puțin 3000 de suflete. Își trage rădăcinile din conflictul ortodox rusesc al secolului XVII, care i-a determinat pe mulți ruși lipoveni să pornească în lume și să-și caute locuri mai prielnice unde să se stabilească și să practice creștinismul conform riturilor vechi.

Vorbim despre toate astea pentru a ilustra bogăția etnică a spațiului dobrogean și pentru a te convinge încă o dată că nu-i musai să treci granița din sete pentru contactul cu multiculturalitatea. Probabil cea mai prețioasă resursă a acestui loc sunt oamenii săi: veseli, calzi și primitori, într-o antiteză perfectă cu umanitatea grăbită a orașelor.

N-ai putea nici picat cu ceară să ratezi o plimbare cu barca pe Lacul Razim iar dacă la întoarcere ți se oferă cumva un vin de o culoare ce bate mai degrabă spre negru, să nu care cumva să refuzi. Ba să te aprovizionezi și pentru acasă, conștient fiind că-i vorba de soiul Negru de Sarichioi, un soi din ce în ce mai rar, mândrie pentru oamenii de prin partea locului.

Din Sarichioi o poți porni lesne, pe jos către satele învecinate. Enisala, aflat la nu mai mult de un kilometru oferă, întru înțelegerea încă și mai profundă a culturii locale, un mini muzeu al satului dobrogean (cunoscut drept Gospodăria Țărănească), o cetate ce datează din secolul XIV, plaje sălbatice și un traseu scurt sau intens prin pădurea Enisala.

Cazare: poți găsi cazare începând de la 187 lei/ noapte camera dublă în Sarichioi (pensiune cotată 8,8 pe Booking.com) sau, mai ieftină, de la 140 lei/ noapte într-unul din satele învecinate, cum ar fi Babadag, Mahmudia sau în orașul Tulcea)

Letea (Delta Dunării)

Caii de la Letea. FOTO: HotNews.ro

Sat de deltă prin excelență, Letea este cunoscut drept cea mai bine întreținută așezare de pe întinsul acestui pământ veșnic nou al României: Delta Dunării. Casele ridicate din lemn, chirpici și stuf și vopsite în culori vii, tradiționale, inconfundabile pentru această bucată de țară, adăpostesc nu mai mult de 400 de suflete a căror principală ocupație este pescuitul.

Te așteaptă aici, în acest loc certat cu asfaltul și în care principalul mijloc de transport este căruța, o simplitate de care nu credeai că omenirea mai este capabilă. Locuitorii sunt ucraineni, renumiți pentru ospitalitate, veselie și bunătăți gastronomice gătite pe vatră și alcătuite, în cea mai mare parte, din preparate pe bază de pește. Ciorbă de pește, borș de pește, scrumbie afumată, crochete de pește, icre, saramură de pește, mici asemenea… totul asortat la mămăligă și, musai, la un pahar de vin.

Firește, trebuie să fi ajuns asta și la urechile tale, Pădurea Letea este cel mai important obiectiv turistic de aici: cea mai veche rezervație naturală și cea mai nordică pădure subtropicală a bătrânului continent. Pe lângă imaginile de un exotism greu de bănuit, alcătuite din dune de nisip, liane, arbori vechi de secole și plante cățărătoare,

Pădurea Letea este cunoscută cu prisosință pentru hergheliile de cai sălbatici, al căror număr (în zona Letea) este aproximat la 2000 de exemplare. În satul Letea ofertele de cazare sunt limitate, dar pe Booking pot fi rezervate camere în localitățile din apropiere. În Sulina poți găsi cazare și cu 140 de lei pe noapte.

Bârsana (Maramureș)

Frumoasă cum numai satele maramureșene știu să se înfățișeze ochiului turistic, Bârsana și-a văzut în ultimii ani popularitatea atingând cote, deși nesperate, justificate întru totul. Cireașa de pe tortul unei vacanțe petrecute în acest sat este, fără îndoială, mănăstirea ce-i poartă numele, una dintre cele mai frumoase din Maramureș, o zonă care știe oricum una-alta despre bisericile de lemn.

Aici, în inima depresiunii Maramureșului, wifi-ul nu-și are locul, iar anunțul „batery low” de pe ecrane încetează să mai sperie și să-nfioare. Aici, trezirea se face în dăngănitul clopotelor purtate de oi, iar vecinătatea văii Iza împreună cu toate peisajele sale promit o și mai adâncă logodire cu natura.

Abia după ce te-ndestulezi cu liniște și cu tot ce-are mai bun muntele de oferit (niciun minut mai devreme) ia aminte la faptul că Sighetul Marmației se află la numai 20 km pe direcția nord-vest, iar o vizită în acest capăt nordic de țară (și cu prisosință la memorialul pe umerii căreia îi stă celebritatea) este nimic mai puțin decât o datorie națională.

Cazare: începând de la 100 de lei/ noapte camera dublă (pensiune cotată cu 9,4 pe Booking.com).

Dubova (Cazanele Dunării, Mehedinți)

Dubova. FOTO: Jürgen Sorges/ Profimedia

Ce poți să faci la malul Dunării, acolo unde fluviul se strecoară printre Munții Almăjului? Poți admira trecerea lui colosală, urmele pe care le-a săpat cu răbdare și constanță în roca neputincioasă, îți poți imagina cum arăta locul acum câteva milioane de ani, poți face plajă sub soarele de iunie, iulie… august.

Ce nu poți face aici? Nu poți arunca cu hashtaguri în stânga și-n dreapta și nu poți deschide Whatsapp-ul. Punct. Privitul celor celor două maluri (român și sârb), în bătaia nestăvilită a soarelui pe suprafața lacustră este deja mai mult decât s-ar putea cere de la o vacanță reușită.

Dar dacă nu te mulțumești tu cu una, cu două, o poți porni într-un suflet în drumeția ce unește Dubova de Vârful Ciucaru Mare, trecând prin peștera Ponicova. Traseul până în vârf durează în jur de două ore și promite priveliști amețitoare peste Cazanele Mari și Golful Dubova.

Cazare: începând de la 110 lei/ noapte camera dublă (pensiune cotată cu 9,1 pe Booking.com)

Runcuri (Munții Apuseni)

Acest cătun așezat pe platoul cu același nume nu adăpostește mai mult de o mână de case înghețate în timp, fânețe răsfirate pe coline apusene, tradiții și stiluri de viață care și-ar putea prea bine găsi loc printre paginile lui Petre Ispirescu. În plus (mare plus), șansa ca vreunul dintre cunoscuții tăi să se fi bucurat de cerul înstelat de aici, de poveștile localnicilor sau de tablourile agriculturii străvechi în cea mai autentică formă a sa este…. infimă.

„Tradițional Casa” este locul care oferă găzduire în acest colț de lume ocolit cu brio de tumultul lumii moderne și spune, totodată, una dintre poveștile antreprenoriale autohtone care fac inima să dea tumbe de mândrie națională.

După ce a petrecut două decenii în Franța, fondatorul acestui complex a decis să se întoarcă și să cumpere case vechi pe care să le recondiționeze, închiriindu-le călătoriilor și contribuind hotărâtor la dezvoltarea turistică a zonei.

Acest articol a fost publicat prima dată pe 4 iulie 2020. Prețurile la cazare au fost actualizate