7 (posibile) sfaturi de la Sarkozy pentru Basescu (de Sabina Fati)

Martor, cartea semnata de Nicolas Sarkozy, aparuta recent la Editura RAO (traducere de Bartolomeu Constantin Savoiu si Savin Vasile), le-ar putea oferi liderilor autohtoni o noua perspectiva asupra felului in care se poate face politica mai eficient, dar si mai responsabil. Primul care ar putea profita de experienta democratica a noului presedinte al Frantei este chiar omologul sau roman.

Intre cei doi exista unele asemanari, dar si nenumarate deosebiri care vin in special din educatia si evolutia politica diferita a celor doua personaje.

Sarkozy recunoaste ca este „prea grabit, prea ambitios, prea dornic”, ca prefera „sa riste si sa indrazneasca” decat sa regrete ca nu a stiut „sa prinda o ocazie buna”.

Asemenea lui Basescu, ii plac „intalnirile” si „emotiile colective”, socotind ca „presedintele nu este un arbitru, ci un responsabil” si ca „e nevoie de un contact permanent cu poporul”, dar – spre deosebire de el – Sarkozy a avut posibilitatea sa-si programeze cariera politica si chiar mandatul prezidential.

1 Nicolas Sarkozy si-a gandit mandatul de la Elysee in trei faze: „Doi ani pentru a pune in practica reformele, doi ani pentru a le mentine pe fagasul normal, pentru a le evalua si pentru a modifica lucrurile care nu merg, si un an (ultimul) pentru a reflecta la o eventuala noua candidatura”.

2 Pentru Sarkozy, una dintre chestiunile cele mai dificile in exercitarea puterii este alegerea consilierilor: „A nu te insela in alegerea colaboratorilor, in a sti sa-i alegi pe cei apropiati, sa pui persoana care trebuie in locul care trebuie si, in caz de greseala, sa tragi imediat concluziile: iata fara indoiala lucrul cel mai dificil”.

3 Presedintele Frantei recunoaste ca o problema extrem de complicata pentru un decident politic este sa se descurce cu multitudinea de informatii pe care le primeste: „Este mai bine sa fii foarte atent la aceasta problema. Prea multe informatii, si esti imediat inecat. Prea putine, si hotararea luata schioapata, caci analiza facuta este incompleta.

Sa stii sa delegi suficient, insa nu prea mult. Sa te informezi in mod complet, evitand sa fii depasit”.

4 „Politica este o profesie in care nu se improvizeaza”, argumenteaza Nicolas Sarkozy, explicand ca a avut „mereu nevoie de timp pentru a medita la o decizie” si ca, desi i se spune ca „actioneaza din instinct”, el este foarte organizat: „Prefer sa-mi pun multe intrebari inainte sa ma hotarasc, decat sa ezit dupa ce am luat vreo hotarare”, fiindca „indoiala este un mod de a cugeta, ezitarea este o hoinareala care nu duce nicaieri”.

5 „Sa te inchizi intr-un glob de sticla, sa nu vezi decat colegi de guvern, colaboratori si cativa jurnalisti parizieni, sa nu citesti decat note administrative, acestea sunt cateva dintre cele mai grave amenintari care apasa pe cel care exercita puterea”.

Pentru a evita astfel de amenintari, Sarkozy merge pe teren, se uita „mult” la televizor, consulta „numerosi experti, chiar si pe cei care nu sunt de partea noastra”.

6 Nicolas Sarkozy crede ca reformele trebuie incepute imediat dupa ocuparea unei functii: „Riscul de a nu fi reales nu este o scuza suficienta pentru a inceta sa actionam cu mai multi ani inainte de sfarsitul mandatului.”

7 Inainte de a fi ales sef al statului, Sarkozy isi dorea o presedintie „mai putin monarhica, mai transparenta, mai moderna, mai democratica, unde unele puteri ale presedintelui republicii trebuie sa fie reduse, mai bine incadrate sau chiar suprimate”.

Daca ar fi pornit la drum cu o planificare clara a reformelor necesare Romaniei si cu o „cultura a rezultatelor” in sensul lui Sarkozy, probabil ca Traian Basescu, ajuns la jumatatea mandatului, ar fi fost acum in faza de „evaluare” a schimbarilor.

Dar dincolo de faptul ca, in Romania, programarea transformarilor are mai degraba un rol electoral decat modernizator, partidele si liderii autohtoni nu au cultura responsabilitatii, de aceea reusitele lui Traian Basescu au avut loc sub presiunea elitelor intelectuale si a societatii civile, nu sub cea a programelor.