8 melodii românești pe care să le asculți de 1 decembrie ca să-ți amintești de ce-ți iubești țara

Pentru că este 1 Decembrie, hai să uităm de lucrurile care nu ne plac la această țară și să ascultăm acele piese care ne amintesc de ce iubim totuși România. Eu asta am să fac astăzi. ​

Românul de rând nu are multe cuvinte de laudă despre țara noastră. Parcă avem o ură de țară inerentă, care, pe bună dreptate, e amplificată de-a lungul vieții. Sentimentul ăsta face rocada cu o loialitate nefirească atunci când vine vorba de apărarea ei. Vorbim despre plecarea în străinătate pentru că aici nu sunt bani și când ajungem acolo vorbim despre România de parcă am abandonat raiul pentru Occident.

Foarte des o să auzi și expresia „e faină România, păcat că-i locuită” în discursul omului de rând. În același timp, ăsta e poporul care crede cu tărie în proverbul „omul sfințește locul”. Păi, Ionel, Ionelule, ce-i asta, băiatule? Ori îl sfințim, ori nu. Din nou, antiteza ne definește cel mai bine.

Românul are o relație de genul „love-hate” cu propria țară, care oscilează după circumstanțe. Urmează să sărbătorim Ziua Națională a României. Măcar în perioada asta să ne axăm doar pe lucrurile pozitive. Să lăsăm hate-ul și să ne focusăm doar pe love. Pentru că sunt destule motive să fim mândri că ne-am născut aici. Singura problemă e că nu-s foarte evidente.

Așa că avem nevoie de cineva care să ne reamintească faptul că nu-i totul jalnic. Asta se întâmplă când Halep câștigă un turneu de tenis, o echipă de matematicieni ajung pe primul loc la ceva olimpiadă internațională sau Kovesi câștigă locul de procuror-șef la Parchetul European. OK, da, evenimentele astea sunt mai rare, dar există o modalitate și mai simplă de a simți mândria națională.

Ai nevoie doar de niște muzică. Și nu mă refer la piesele alea care vorbesc despre cât de faine-s pășunile din Maramureș sau sub-genul ăla de muzica populară în care toți cântă despre străinătatea amară. Piese care te fac să-ți amintești de ce-ți iubești țara prin mesajul, execuția și calitatea lor artistică. Uite câteva exemple.

Subcarpați & Surorile Oșoianu – Colind/Limba Română

În faza incipientă a proiectului, Subcarpați a produs o muzică urbană combinată cu cea rurală. Rap cu elemente folclorice. A prins din prima, în special în rândul tinerilor, cărora le-a trezit un sentiment de mândrie total neașteptat pentru categoria asta de vârstă. După au început să stagneze. Așa că s-au decis să experimenteze și cu alte genuri. Subcarpați a devenit o trupă de world music, cu mai mult accent pe melodie, nu pe rime. Și în piesa „Colind/Limba Română”, cântată împreună cu Surorile Oșoianu, înțelegi exact de ce sună cel mai bine atunci când colaborează cu artiști consacrați care-i obligă să-și depășească condiția autoimpusă.

Loredana Groza – Bună seara, iubito

Muzica lui Adrian Enescu nu prea se difuza în perioada comunistă. A spus-o chiar el. Pe lângă asta, „Bună seara, iubito” are și niște versuri care nu dădeau bine la urechile tovarășilor. A fost semi-cenzurată înainte de 89. După căderea comunismului, piesa Loredanei Groza a început să-și găsească un public mai numeros. Videoclipul e plin cu imagini de la Revoluție, cel mai important moment din istoria recentă a României. Faptul că am reușit să scăpăm de dictatură e un motiv de bucurie de care ar trebui să ne aducem aminte în fiecare zi, nu doar în luna decembrie.

Phoenix – În umbra marelui urs

Apropo de comuniști, Phoenix a scos o piesă care vorbește despre regimul lui Ceaușescu în metafore cât se poate de evidente. Pe lângă asta, „În umbra marelui urs” e și despre perioada de tranziție și tot gunoiul care a rămas în urmă. Versul „ghearele v-au rămas în orice îmbrățișare” e cât se poate de limpede. Am rămas cu niște sechele din comunism și o clasă politică care nici până-n ziua de azi nu a fost reformată. Impactul regimului se va simți forever în România. E bine. Nu trebuie să uităm ce s-a întâmplat. Să nu reapară într-o formă sau alta.

Aura Urziceanu – Mai rămâi și nu pleca, iubirea mea

Dacă tot avem obiceiul să ne mândrim cu ce fac românii noștri peste hotare, trebuie să o menționăm și pe Aura Urziceanu, una dintre cele mai mari cântărețe de jazz din istoria muzicii autohtone. O vedetă în țara natală, Aura Urziceanu a plecat din România și a colaborat de-a lungul carierei cu nume mari din jazzul internațional. A cântat împreună cu instrumentiștii Dizzy Gillespie sau Bill Evans. A împărțit scena cu Ella Fitzgerald și a lucrat inclusiv cu Quincy Jones, producătorul responsabil în mare măsură pentru succesul lui Michael Jackson.

Rodion G.A. – Citadela

Rodion G.A. nu s-a bucurat de un succes pe măsura talentului său. Nici aici, nici în străinătate. A fost redescoperit în urmă cu câțiva ani și cu toate că s-au făcut documentare despre el și a apărut chiar și în The Guardian, merita mult mai mult. Rodion a fost părintele muzicii electronice în România. Asta e ceva. Genul ăsta se numără printre puținele care au fost exportate cu succes în afară. Artiști ca Silent Strike, Golan, Cosmin TRG sau cei din „colectivul a:rpi:ar” sunt recunoscuți în scena de muzică electronică internațională. Să nu uităm că totul a pornit de la Rodion.

Firma – Dulce Românie

După cum ți-ai dat seama din titlu, piesa e dedicată României. Exact ce trebuie să auzi de 1 decembrie. Mai mult, e după poemul „Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie”, de Mihai Eminescu, o odă adusă țării noastre. Are inclusiv celebrul vers: „la trecutu-ți mare, mare viitor!”. Greu de crezut așa ceva în zilele noastre, dar am zis că duminică renunțăm la cinism, măcar pentru 24 de ore.

Goodbye To Gravity – The Day We Die

„The Day We Die” a devenit o piesă manifest. E imnul anticorupției și o chemare la arme împotriva celor care vor să ne facă rău. Dar mai mult decât atât, piesa celor de la Goodbye To Gravity înseamnă încredere în români. Mobilizarea lor după tragedia de la Colectiv e dovada cea mai clară a faptului că atunci când lucrurile merg foarte rău poți să te bazezi pe omul de lângă tine. „E faină România, dar păcat că-i locuită”? Nu cred. Sunt și instanțe în care ne putem aduna împreună pentru o cauză comună. O țară întreagă a căzut de acord că „the day we give in is the day we die”.

Timpuri Noi – Perfect

La urma urmei, în România totul e minunat.

.