Sarmizegetusa Regia. Dacii și trimisul lor pe pământul dacopat: Vladimir Brilinsky

Sarmizegetusa Regia și dacii ei își datorează mare parte din prezența de astăzi Îndăcitului Vladimir Brilinsky. Omul ăsta se luptă ca Decebal pentru păstrarea cetății neîntinată de răul indiferenței și nebuniilor religioase, tocmai din anii 1990, anii deformării noastre social-politice, până astăzi. Așa că astăzi, vacanța mică și miraculoasă de la Sarmizegetusa, satul Grădiștea de Munte, județul Hunedoara, este însoțită de omul Cetății: Vladimir Brilinsky.

Sarmizegetusa Regia. Dacii, dacopatia

Nu e popor pe lumea asta care să nu aibă pete, goluri, anxietăți în propria istorie. Și tot la fel nu e popor care să nu trăiască din presupuneri în ceea ce privește aceste găuri, goluri, anxietăți. Noi avem Dacia și dacii. Și ce am inventat despre Dacia și dacii e de tot râsul. Degeaba ne bate capul Lucian Boia și alți istorici că nu e, noi știm mai bine de la Ioan Aurel Pop și Nicolae Ceaușescu că este. Degeaba urlă arheologii după bani ca să vadă ce-i în burta Cetăților dacice, nu-i ministru să fie interesat de adevăr. Încă triumfă prostioarele cu dacii liberi, măreți, buni transmițători de energie, falnici și de neînfrânt, rețetele magice de reparat orice beteșug și se poartă căciulile cu moțul în față de zici că-s curcanii Dior, Chanel, Armani. O țăcăneală.

Dacopatia, toate aceste trăznăi, ar putea mult și bine să funcționeze, dacă ele n-ar fi dăunătoare

“După ce şi acest cuplu a încheiat actul sexual, martorul nepoftit al scenei a vrut să plece spre casă, fără a fi observat. De pe poteca din situl antic a văzut însă alte câteva cupluri aşteptându-şi rândul, la lumina unei lanterne, să facă dragoste pe monumentul antic. Câteva zile mai târziu, avea să afle – de la una dintre cei care au participat la orgie – de ce atâţia oameni au venit în acea noapte cu lună plină în Sarmizegetusa Regia. O aşa-zisă vindecătoare le spusese adepţilor săi că în nopţile cu lună plină care se suprapun cu datele echinocţiilor sau solstiţiilor, cei care procreează pe soarele de andezit vor avea avea „copii aleşi”.” Sexul distruge Soarele. Pet-urile fut natura, scrijelirea numelui pe monumente și copaci, oare ce fac? Dar să-ți faci nevoile, numărul unu și numărul doi? Dar să umble zăpăciți de căutarea aurului dacic cohorte de iluminati? Dar să facă ritualuri de energie altă armată de invadatori contemporani? Cum e? Cum e?

Vladimir Brilinsky

Vladimir Brilinsky nu s-a lăsat impresionat de vremuri. De ce-i în capul unora și altora. Nu s-a crezut niciodată un Ales, ci om îndrăgostit de un spațiu necunoscut destul, prea puțin căutat. Și mereu și mereu a sesizat autorităţile, susţinând că monumentele sunt periclitate. Bineînțeles, nimeni nu a luat măsuri. Mult timp, omul părea un nebun și n-avea drept de cetate.

Nunu, Vladimir Brilinsky era jurnalist, după Revoluție, iar în timpul liber Apărător al cetății, al Sanctuarului circular, al soarelui de andezit. Și și-a luat ciomag și păzea zi și noapte locul. Și era ghid, dezgheța mințile unora și altora. Greu de găsit astfel de oameni, care să se dăruiască unei istorii, unor simboluri, unor pietre, vânturilor, ierbii. Ani de zile. Poate nu înțelegeți, vă e greu să pricepeți, aici, sus, în munte nu-s decât niște pietre, oricât ar urca vizitatori vara și ciudați în alte anotimpuri, locul e pustiu. Nunu Brilinsky a fost prezent mai tot timpul aici, ca un soare, ca o însuflețire, ca o binețe, ca un zeu. Și a fost prezent fără plată materială, fără recompensă morală zeci de ani. Abia, după 2000 au început să se miște autoritățile, pentru că aur se tot găsea pe aici. Și nu era declarat și Nunu umbla cu plângerile.

Abia era în drept după zeci de ani să fie numit administrator Sarmisegetuza Regia în 2012. Abia în 2013 a fost instituită pază şi un program de vizitare a Sarmizegetusei Regia, practicile dăunătoare au fost interzise în situl UNESCO.

Și când a făcut lege și ordine aici Nunu a fost lovit pe nedrept, târât în justiții de partid. Ba, într-o zi Nunu a fost și recompensat de către Decebal. A găsit o matriță de turnare materiale prețioase. În 24 iunie 2013, un copac a căzut și la rădăcina lui a văzut matrița. Și mult a stat Nunu să se gândească unde-i este locul, în ce muzeu. Și a donat-o Muzeul Civilizației dacice și romane Deva, muzeului aproape de casa și sufletul lui. Și oricât de administrator, ar fi fost, pe atât se surpa înăuntrul lui și curând spiritul lui alege Libertatea:

Toată povestea lui Brilinsky se află în cartea sa “Îndăcitul”, Editura Cetate Deva, 2022. Povestea e palpitantă. Arată cum se naște un spirit cu adevărat civic. Și da, vacanța mică și miraculoasă rămâne și bine ar fi să-l întâlniți sus acolo pe Nunu să vă povestească el