Cetățeni, Argeș: Omul, ce minunat sună sărăcia lui! Aici e Fenomenul Arasse: copii care dansează cu norii

Cetățeni, Argeș. București-Târgoviște. Întâi iei fructe la Vionești! Hăi, hăi! Apoi e Lăicăi, nume după care mă înnebunesc. Rostește Lăicăi! Lăicăi! – așa sună-n capul meu clopoțelul de Crăciun. Grabnic fug pe serpentinele nebune spre Muscel. Și nu pot să nu mă opresc în răpa de la Cetățeni. Natura și natura umană dau marea confruntare. Cică ar fi vestigii dacice aici, pe mine mă lasă rece. Fierbinte mi se pare privirea mea: lupta zilnică pentru supraviețuire a omului între genunchii munților. Oprește, bă, mașina! Cască ochii în râpă! Să mergi până aici merită toți banii: vreo 100 de lei. De ți-e foame, în 15 minute, pe drumul ăsta, mănânci La Lițoi”: pâine, brânză, cârnați, cârnatule! De vrei biserică: du-te la schit, la Nămăești. Cetățeni, Argeș: Natura magnifică, puturoasa sărăcie. Fenomenul Arasse.

Cetățeni, Argeș: nu privi cu ochii tăi de șaorma, aici e fenomenul Arasse

Aici privirea ta face diferența. Aici vezi cu adevărat. Ești obișnuit cu privirea șaorma cu de toate, să ai de toate să nu te alegi decât cu o tonă de kile în stomac. Nu, aici, la Cetățeni este privirea Arasse. Vezi muntele, vezi coșmelii? “Nu vezi nimic!” Nu vezi nimic. Caută, caută și vei vedea tot mai mult. Deformat de pozele de pe Insta, nu mai vezi realitatea, realitatea crudă, demențială, minunată. Deformat de scroll te umfli cu gunoi șaormatic. Aici, la Cetățeni Argeș este, bă, începutul lumii, trec de zeci de ani pe aici, de fiecare dată văd diferite momente ale genezei. Ador fenomenul Arasse.

Cetățeni, Argeș: Munte și oameni, Geneza

Deci, te oprești din călătorie, alegi cu privirea o râpă. Ce vezi? Munte, oameni, coșmelii. Ce vezi? Nimic! Asta e privirea șaorma. Strigi: sărăcie! Simți în nări putoarea nămolului, a gunoiului. Urli: sărăcie! Nu vreau, hai să fugim! Ochiul Arasse, fenomenul Arasse aici intervine. De nu fugi ca disperatul la mașină, stai locului, vezi detalii. Uite, linia fermă a munților, linia dezarticulată a caselor.

Ordinea naturii, dezordinea comunității umane. Or astea sunt Genezele Lumii noastre. Locul Cetățeni, Argeș, unde n-ai cum să stai ca boul pe șezlong, trebuie văzut musai pe verticala ta, pe picioarele tale. Apoi, luptă-te cu ceața uneori, cu valurile de căldură și stai cu privirea țintă. Eu mă minunez când văd felul în care omul și-a pus coșmelia chiar în cuțitul muntelui, chiar între stânci. Nu știi care pe care. Nu știi ce e mai important. Adică, zici, muntele a fost primul, sigur. Dar, uite, omul a dat personalitate locului. Bine, vei cârti, ce mare personalitate, o mână de amăreșteni, care trăiesc rupți în fund. Mie îmi place această Geneză. Acești oameni care se înfruntă cu Muntele zilnic, care domolesc Natura prin prezența lor, oamenii care nu despart de sărăcia lor, de puținul lor. Împreună cu Muntele le e mai bine. Unde să se ducă?

Cetățeni, Argeș: copiii care dansează cu norii

Cică s-au așezat pe Tezaurul dacilor. Aici la Cetățeni, arheologi ar fi pus locul pe hărțile lor. Dar uite, alt detaliu al fenomenului Arasse, ce le pasă lor de trecut? Învață ei din Istorie? Învață Cetățenii ceva din pildele deformate de 2000 de ani ale dacilor? Nu. Decebal? Burebista? Deceneu? Tot ce frecăm noi ca mari căpetenii, azi aici nu spun doi bani. Vezi detaliile, spune fenomenul Arasse. Uite, eu am văzut într-o primăvară, cam prin aprilie, pe un petic de ninsoare, o trotinetă portocalie de copil. Mi-a ars imaginația! Vedeam un mic zeu al locului mergând pe trotineta șchioapă, ca și cum ar fi fost totul în regulă. În pijamaua aia a lui care este și uniformă școlară, copilul care n-are ce mânca, mână trotineta și visează că se înalță peste munți, că plutește în ceață, că vede lumea de sus de pe trotineta lui paradită. Căci, aici, la Cetățeni, poți vedea uitată confruntare a omului cu natura, noul joc cu anotimpurile. Omul degeră de frig, se topește de cald. Clar, dar la Cețățeni poți avea reverii, dansa cu norii, vorbi cu munții. Unii văd râncedul, putoarea sărăciei, țigănia fără leac, nesimțirea gitană, eșecul politicilor, zdreanța omenească ce nu-și salvează semenul. Fenomenul Arasse îți arată cum să-ți muți privirea pe detalii. Arasse poate vedea că nimic nu-i de pierdut. Că se nasc copii care trăiesc cu norii.

Fructe de la Voinești. Brânzeturi “La Lițoi”

Recunosc că m-am grăbit să sorb Geneza de la Cetățeni. Dar tu nu uita să oprești să-ți iei fructe de la Voinești. Acum e cireașa și vișina. Pe ici colo, uite căpșuna. Uite, mărul de anul trecut! Toate sunt din livezile locului. Ia kilu’ la drum și mănâncă pe nespălate, că Dumnezeu le-a plouat. Și cum nu poți rezista la fenomenul Arasse, bagă în tine cârnatul Lițoi, brânza Lițoi, pâinea Lițoi.

Mănăstirea Nămăești

Eu mă topesc după Nămăești. Nu zic că l-am vizitat de zeci de ori. E loc miraculos. Cică un cioban a găsit oicoană în zid și s-a ridicat chirpici cu cruce pe locul ăla. Nu știu ce o fi fost dar îmi place locul ăsta. Umblatul printre chiliile măicuțelor, tăcerea satului și supremul semn în zidul muntelui, care nu se vede, dar pe care mi l imaginez mereu acolo. Ce-mi pasă de cruce, de legendă, nu mă bate la cap cu de astea. Tu aprinde o lumânare și taci din gură. Nămăești, nămăești. Nemo ești! Nimeni ești! Nimeni ești! Ce-ți spun eu, e adevăr doar pentru mine, pentru tine o fi nebunie.